MINSTERUL APELOR ŞI PROTECŢIEI MEDIULUI

Cuprins

		Pagina
I	INTRODUCERE ……………………………………………………………..	2
II	Protecţia plantelor …………………………………………………	3
2.1	Definiţii ……………………………………………………………………….	3
2.2	Produse utilizate pentru protecţia plantelor …………………………………..	4
2.3	Consideraţii privind regimul produselor utilizate în protecţia plantelor………	5
2.4	Depozitarea …………………………………………………………………	6
2.5	Aplicarea produselor utilizate în protecţia plantelor şi măsuri de protecţie a apelor şi solului ……………………………………………………………….	8
2.6	Regimul utilajelor tehnologice ………………………………………………..	13
2.7	Metode alternative de protecţie a plantelor …………………………………...	15
2.8	Îndepărtarea containerelor golite şi măsuri de siguranţă ……………………..	18
III	produse de uz veterinar; produse utilizate pentru spĂlare, dezinfecţie Şi dezinsecţie în exploataţiile agro-zootehnice ………………………………………………………	19
3.1	Definiţii ……………………………………………………………………….	19
3.2	Consideraţii generale şi recomandări privind dezinsecţia, deratizarea, şi decontaminarea în exploataţiile agro-zootehnice …………………………….	19
3.3	Consideraţii privind regimul produselor utilizate …………………………….	25
3.4	Depozitarea …………………………………………………………………...	32
3.5	Aplicarea produselor utilizate şi protecţia apelor şi solului …………………..	32
3.6	Regimul utilajelor tehnologice ………………………………………………..	33
IV	DEŞEURI ŞI RESTURI PROVENITE DE LA EXPLOATAŢIILE AGRO-ZOOTEHNICE ……………………………………………………………….	36
V	DEŞEURI ŞI APE UZATE DE LA SECTORUL DE PRELUCRARE A PRODUSELOR AGRICOLE ŞI ZOOTEHNICE ……………………………	38
IV	PRODUSE PETROLIERE …………………………………………………...	39

I. INTRODUCERE

1. In lupta pentru competivitate şi rentabilitate, agricultura a devenit un factor major distructiv şi de poluare a mediului datorită practicilor agricole intensive şi agresive, a supermecanizării şi superchimizării. Poluarea apei şi solului cu o multitudine de agenţi poluaţti, de la nutrienţi şi pesticide până la metale grele şi produse petroliere, proveniţi din agricultură, afectează grav sănatatea oamenilor şi distrug ecosisteme întregi. Aceast aspect nefast al agriculturii din zilele noastre este accentuat şi de riscurile pe care le induc chiar produsele agricole asupra sănătaţii oamenilor având în vedere că o parte din aceşti agenţi poluanţi trec în alimente.

2. Dacă până nu de mult calitatea era prioritară, alături de productivitate în asigurarea rentabilităţii, iată că siguranţa alimentară se conturează ca o noua prioritate la nivel mondial şi care se constituie ca factor major în evoluţia viitoare a agriculturii. Codurile bunelor practici agricole, alături de codurile bunelor practici de fabricaţie a produselor alimentare şi de codul alimentar, devin în acest context instrumente de preţ nu numai în lupta pentru protecţia mediului dar şi pentru asigurarea şi funcţionarea sistemului siguranţei alimentare.

3. In lucrarea de faţă se face referire la bune practici şi se fac recomandări privind produsele utilizate pentru protecţia plantelor, pentru uz veterinar, pentru dezinfecţie, dezinsecţie şi spălare, precum şi produse petroliere.

4. Codul bunelor practici agricole nu este un document complet şi final, urmând a fi completat şi suplimentat pe măsură ce interacţiunile dintre condiţiile socio- economice şi starea mediului precum şi cunoştinţele ştiinţifice se modifică şi pe măsura realizării graduale a unei agriculturi durabile.

5. Însuşirea şi implementarea acestui cod al bunelor practici agricole va fi realizată în mod voluntar de orice producător agricol care are bunavoinţa, înţelegerea şi dorinţa de a obţine producţii atât de calitate dar şi conforme din punct de vedere a siguranţei alimentare şi de a trăi intr-o ţară frumoasă, curată şi prosperă.

II. PROTECŢIA PLANTELOR

Protecţia plantelor este ştiinţa care se ocupă cu studiul organismelor dăunatoare (fitopatogeni, artropode fitofage, buruieni, rozătoare etc), în scopul stabilirii de măsuri eficiente de combatere a pagubelor/pierderilor economice produse de aceştia. Se consideră că circa o treime din recolta potenţială este distrusă (“dijmuită”) de organismele dăunatoare, deci protecţia plantelor, ca disciplină biologică aplicată, contribuie la creşterea producţiilor culturilor agricole şi la îmbunătăţirea calitaţii recoltei.

6. Aspectul de îmbunătaţire a calitaţii recoltei nu este foarte relevant, astfel încât se vor prezenta câteva exemple. Unul dintre cele mai evidente este cel al unor dăunatori ai fructelor (din timpul vegetaţiei şi din depozit) care contribuie în mod evident la reducerea calităţii (rapănul la mere, viermele cireşelor, putregaiul albastru la citrice etc). Alt exemplu recunoscut este afectarea calitaţii recoltei de grâu în urma atacului ploşniţei cerealelor (care determină reducerea conţinutului de gluten şi, implicit, reducerea calităţii cerută de industria de panificaţie).

7. Un aspect mai putin cunoscut este cel al contaminanţilor alimentari de origine biologică, formaţi în timpul vegetaţiei de către agenţi fitopatogeni. Exemplul devenit clasic este cel al contaminării recoltei de porumb cu aflatoxine în timpul vegetaţiei, ca urmare a infecţiei boabelor în curs de formare cu ciuperci toxigene din grupul Aspergillus flavus-parasiticus. Aflatoxinele sunt considerate cei mai periculoşi contaminanţi alimentari de origine biologică, limita maximă admisibilă fiind în prezent de 2 parţi per miliard (2 mcg per kg).

8. Din motivele prezentate mai sus combaterea dăunatorilor este imperios necesară pentru cultura plantelor, proceduri de protecţie a plantelor împotriva organismelor dăunatoare fiind o componentă majoră a tuturor ghidurilor de bună practică agricolă.

9. Combaterea dăunatorilor culturilor agricole se realizează prin mai multe metode: chimice (cu utilizarea de pesticide), biologice (prin utilizare de organisme antagoniste şi de produse naturale), genetice (prin ameliorarea rezistenţiei plantelor la organismele dăunatoare), agrotehnice (prin lucrări ale solului, inclusiv prăşitul buruienilor) şi fizico-mecanice (dezinfectări termice ale seminţelor, chirurgie vegetală, descuscutarea seminţei etc.)

10. Pesticidele sunt fie mobile fie puternic absorbite de către materia organica din sol. Pot fi volatile, persistente sau rapid degradabile.

2.1. Definiţii

In cele ce urmează termenii folosiţi sunt definiţi după cum urmează:

· Pesticidele sunt mijloace chimice de protecţia plantelor, obţinute prin formularea şi condiţionarea unui (unor) ingredint(e) biologic active. Cu foarte puţine excepţii (ca de ex. regulatorii de creştere vegetală, folosiţi pentru controlul creşterii plantelor, sau produsele care acţionează prin activărea rezistenţei manisfestate sistemic în plante, şi care sunt un fel de “vaccinuri” pentru plante) ingredientele active biologic sunt ingrediente toxice. (Această toxicitate de fapt impune existenţa unui cod al unei bune practici de (distribuţie şi) utilizare a pesticidelor.

11. In categoria pesticidelor sunt incluse şi urmatoarele categorii de substanţe: regulatorii de creştere, defolianţii, desicanţii, activatorii rezistenţei manifestate sistemic, substanţele de curăţire ale legumelor şi fructelor, substanţele aplicate pentru a preveni căderea fructelor, ca şi substanţele aplicate înainte sau după recoltare pentru combaterea dăunătorilor care acţionează în timpul depozitării şi transportării recoltei.

· Formularea este forma sub care un pesticid este comercializat şi reprezintă o combinaţie de diverşi compuşi (solvenţi, surfactanţi, cosurfactanţi, muianţi, adezivi, agenţi de suspensie, amelioratori de pentrare cuticulară etc.) al cărei scop final este de a face produsul utilizabil în mod eficace.

· Condiţionarea se referă la conţinutul, eventualul ambalaj hidrosolubil, cu ambalajul protector folosit pentru a distribui pesticidele la utilizatorul final de către circuitele de distribuţie en-gros şi de detail.

12. Compuşii folosiţi la condiţionarea pesticidelor sunt şi ei poluanţi chimici importanţi (solvenţii organici, surfactanţii care sunt similari detergenţilor în privinţa poluării apelor etc.), deci reprezintă un motiv secundar pentru elaborarea unui cod al unei bune practici de (distribuţie şi) utilizare a pesticidelor.

· Tehnologie de aplicare. Procesul fizic prin care pesticidele sunt aduse în contact cu organismul ţintă sau aduse acolo unde organsimul ţintă va intra în contact cu pesticidul. Aplicarea pesticidelor se face prin tratamente, care sunt fie tratamente în vegetaţie (stropiri cu diferite volume de lichid şi cu mijloace terestre sau aeriene) fie tratamente la sămânţă (sămânţa în sens generic, adică orice organ al plantei utilizat pentru înfiinţarea unei culturi, deci inclusiv tuberculii de cartofi).

· Bunele practici agricole în materie de utilizare a pesticidelor (BPA). Modalităţi de utilizare a produselor omologate (cu drept de punere de piaţă) care sunt oficial recomandate sau autorizate de autorităţile naţionale competente în scopul unei combateri eficiente şi fiabile a organismelor dăunătoare. Aceste bune practici trebuie să includă mai multe nivele de utilizare a pesticidelor, care nu trebuie să depăşească dozele cele mai ridicate autorizate sau care trebuie să fie aplicate în aşa fel încât să lase un reziduu cât mai mic cu puţintă.

· Limita maximă de reziduuri. Concentraţia maximă de reziduuri de pesticide care sunt legal autorizate sau considerate ca acceptabile în unul sau mai multe produse alimentare, un produs agricol sau un produs destinat folosirii în furajarea animalelor.

2.2. Produse utilizate pentru protecţia plantelor.

In protecţia plantelor sunt folosite produse chimice (pesticide) şi produse biologice (biopreparate). Pesticidele sunt clasificate, în funcţie de organismul ţintă combătut, ca ierbicide, insecticide, fungicide, acaricide, nematocide, moluscocide, raticide şi cu acţiune mixtă.

13. Biopreparatele sunt mijloace biologice realizate pe baza unor microoganisme utile plantelor de culturã sau pe baza unor compuşi naturali (extracte din plante, denumite sugestiv în lb. engelză “botanicals”).

14. Datorită caracterului lor biologic, biopreparatele au o acţiune complexă asupra plantelor de cultură, termenul cel mai corect nefiind cel de biopreparate folosite în protecţia plantelor, ci cel de biopreparate de uz agricol. Un exemplu devenit deja clasic, ilustrativ pentru aceastã acţiune complexã, este cel al biopreparatelor pe bază de ciuperci antagoniste din genul Trichoderma. Omologate ca biofungicide, o serie de biopreparate s-au dovedit a fi şi stimulatoare ale creşterii vegetale (se citeazã aici lucrarea Baker, R., 1988, “Trichoderma spp. as plant-growth stimulants.” CRC Crit Rev. Biotechnol., 7, 97-106), iar această stimulare a creşterii plantelor s-a dovedit a fi datorată intervenţiei biofungicidului în nutriţia plantelor.

15. Folosirea biopreparatelor constituie o orientare importantă în agricultura actualã datoritã avantajelor pe care le prezintã:

(i) reducerea poluãrii mediului şi a alimentului,

(ii) evitarea apariţiei populaţiilor de dăunători cu rezistenţă la tratamentele de combatere,

(iii) posibilitatea utilizării de personal necalificat în condiţii de totalã securitate (atât pentru culturile de plante cât şi pentru utilizator);

(iv) utilizarea durabilã a unei resurse utile din sistemele agricole neexploatate până în prezent.

2.3.Consideratii privind regimul produselor utilizate în protecţia plantelor

Utilizarea produselor în protecţia plantelor este reglementata în România prin lege. Punerea pe piaţă a produselor se face numai dupa omologarea lor de catre Comisia Interministerială de Omologare a Produselor de Uz Fitosanitar (înfiinţată prin OG 4/1995). Potrivit Regulamentului de funcţionare al Comisiei Interministeriale de Omologare a Produselor de uz Fitosanitar, regulament aprobat prin OM MAA 8343/1995, OM MS 718/95 şi OM MPAMI 444/95, pentru realizarea unui produs fitosanitar nou este nevoie de parcurgerea următoarelor etape:

- obţinerea "Avizului de pilotare"

- obţinerea "Avizului de fabricaţie"

- obţinerea "Avizului de mediu"

- obţinerea "Avizului sanitar"

- obţinerea datelor necesare pentru "Raportul biologic asupra eficacităţii"

- obţinerea "Buletinului de analiză fizico-chimică".

16. Pentru o substanţă activă nouă, neînregistrată în România, este obligatorie efectuarea a cel puţin 2 ani de teste de eficacitate biologică. Procedura de omologare a produselor de uz fitosanitar (pesticide, biopreparate) este în spiritul documentelor europene corespunzătoare (Directiva Consiliului 91/414 EEC şi Directiva Comisiei 93/71 EEC).

17. Obţinerea avizelor menţionate mai sus certifică eficacitatea produsului şi cunatifică riscurile pentru mediu şi pentru sănătatea omului, stabilind în acelaşi timp şi condiţiile de utilizare necesare pentru un management corespunzator al riscurilor de mediu şi de sănătate.

18. După punerea pe piaţă, cadrul legislativ clasifică produsele utilizate în protecţia plantelor în două categorii: produsele din grupa de toxicitate III şi IV (slab toxice) sunt comercializate şi utilizate în mod liber, iar produsele din grupa I şi II de toxicitate (înalt toxice şi foarte toxice) sunt utilizate numai de către personal specializat, autorizat de Autorităţile competente (inclusiv de către Serviciul Arme, Muniţii şi Substanţe toxice din cadrul IGP).

19. Utilizarea pesticidelor se face conform unor tehnologii recomandate, la recomandarea şi sub controlul de specialitate.

20. Este o practică generalizată în exploataţiile agricole, dar greşită, de a se elimina în mod voluntar deşeuri şi resturi de pesticide în şanţuri, canale, ape de suprafaţă sau pe terenurile agricole. Acestea provin din :

· excedentul de lichide de pulverizare;

· spălarea utilajelor;

· pierderi de lichide de pulverizare în timpul alimentării acestora sau în timpul operaţiilor tehnologice ;

· pierderi prin neuniformitatea de distribuţie;

· ambalaje şi recipienţi care mai conţin pesticide şi care sunt aruncate sau depozitate necorespunzator;

· lichide reziduale provenite de la băi de imersare sau de la îmbăierea oilor;

· ape ce au servit la spălarea produselor agricole;

· scurgeri din ambalaje sau recipienţi sparţi sau crăpaţi;

· pesticide eliminate datorită expirarii termenului de valabilitate.

21. Cultura legumelor şi plantelor ornamentale în sere şi solarii este o sursă importantă de poluare locală complexă, cu pesticide şi îngrăşăminte. Substanţele poluante ajung în apele de suprafaţă prin parcurgerea altor circuite decât în cazul culturilor agricole şi anume :

a) deversări de streşină (apă de condensare sau de ploaie artificiala) care antrenează fertilizanţi şi pesticide depuse pe vitrajele din interior;

b) irigaţii care sunt utilizate concomitent cu fertilizarea şi pentru administrarea pesticidelor;

c) apele de spălare a vitrajelor pe ambele feţe;

d) ape reziduale provenite din tratamente speciale ale florilor.

22. Este necesar ca toate aceste ape să fie recuperate în bazine etanşe de beton şi să urmeze un circuit închis prin recirculare, fără a mai fi evacuate în exterior.

2.4. Depozitarea

Depozitarea pesticidelor se face în locuri special amenajate, prevăzute cu dispozitive:

(i) PSI (prevenire şi stingerea incendiilor);

(ii) PM/TSM (Protecţia Muncii/Tehnica Securităţii Muncii)

(iii) de măsurăre avizate metrologic (cântare, mensuri).

23. Prevederile legale impun ca depozitele de pesticide sa fie corespunzator delimitate si marcate, cu asigurarea unei protecţii fizice corespunzătoare.

24. Substanţele din grupa I-a şi a II-a de toxicitate se depozitează în încăperi separate şi condiţii speciale, cu paza specializată şi registru de evidenţă conform legii.

25. Depozitele de pesticide nu vor fi amplasate în apropierea maselor de ape şi nici în zone în care apa freatică este prezentă la mica adâncime. Amplasarea se va face la cel puţin 200 m fata de locuinţe, surse de apă, furaje, câmpuri şi terenuri agricole, ferme şi depozite de animale.

26. Depozitele vor fi construite din materiale durabile, neinflamabile, cu capacităţi suficiente şi corespunzatoare de stocare.

27. Depozitul de pesticide trebuie să poată păstra produsele în condiţii de securitate, în eventualitatea producerii unor scurgeri sau împrăştieri. Podeaua trebuie să fie impermeabilă şi situată mai jos decât suprafaţa solului pentru a forma un bazin de retenţie sau trebuie să existe praguri la uşi şi pereţi care să nu permită trecerea lichidelor prin ei şi care să reţină materialul împrăştiat.

28. Pentru protecţia mediului în cazul incendiilor, este important ca depozitul să fie înconjurat cu un şanţ betonat, acoperit, în care se va colecta hidrantul.

29. Depozitele de pesticide se autorizează în conformitate cu Legea Mediului (Legea nr. 137/1995 privind protecţia mediului, lege republicată şi cu prevederile Legii nr. 200/1998 privind sănătatea publică. Autorizarea depozitelor de pesticide se face numai după realizarea unor studii de impact asupra mediului, cu evidenţierea riscurilor asupra componentelor de mediu şi a managementului acestor riscuri, şi după completarea bilanţurilor de mediu.

30. In organizarea depozitelor de pesticide trebuiesc respectate regulile de igienă şi sănătate publică, ca şi prevederile specifice de protecţia muncii. Depozitul de pesticide trebuie să fie prevăzut cu flux de personal separat fizic de fluxul de pesticide, cu facilităţi corespunzătoare (duşuri şi spălătoare cu apa caldă, WC-uri cu evacuare în canalizare separată, vestiar încălzit pentru schimbarea hainelor, zonă separată fizic pentru consumul alimentelor).

31. Manipularea pesticidelor se va face exclusiv cu haine de protecţie şi cu echipamentul de protecţie specficat prin normele de tehnica securităţii muncii (ca de ex. mască în cazul produselor de gazare).

32. Pesticidele depozitate în condiţii necorespunzatoare sunt periculoase pentru mediu în general, şi direct pentru sănătatea oamenilor. Depozitele de pesticide se organizează exclusiv de către utilizatorii de dimensiuni medii sau mari (exploataţii agricole de peste 120 ha la şes şi 90 ha în zonele de deal-munte, prestatorii de servicii de protecţia plantelor). Numai acestor utilizatori de pesticide li se permite existenţa unor stocuri mai mari pe o durată mai lungă. Micii utilizatori nu au dreptul să-şi constituie rezerve semificative de pesticide, care să depăşească consumul estimat pe perioada ciclului de vegetaţie.

33. Chiar şi în cazul micilor utilizatori, pesticidele trebuie stocate în condiţii corespunzătoare (ferite de căldură, lumină şi umiditate excesive), separat de alte materiale (şi mai ales de furaje sau de alimente). Produsele lichide se depozitează în încaperi cu temperaturi de min. 1°C şi max. 25°C.

34. Nu este permisa încălzirea cu surse deschise (sobe, reşouri electrice) a depozitelor de pesticide. Instalaţiile de curent electric din depozitele de pesticide trebuie să îndeplinească normativele anti-Ex (explosion proof) pentru medii cu solvenţi organici şi pulberi şi să permită spălarea cu jet de apă sub presiune.

35. In toate cazurile pesticidele vor fi păstrate exclusiv în ambalajele lor originale, pe rafturi sau pe paleţi. Ambalajele mai grele de 20 kg vor fi manipulate exclusiv cu dispozitive mecanice de manipulare (cărucioare hidraulice, motostivuitoare etc.).

36. Toţi utilizatorii de pesticide care deţin stocuri, indiferent de dimensiunile lor, trebuie să ţină şi să completeze un registru de evidenţă. In registrul de evidenţă al pesticidelor vor fi incluse toate operaţiile implicate de utilziarea pesticidelor, inclusiv informaţii despre data achiziţionării, data fabricaţiei produsului, furnizorul de pesticide şi preţul de achiziţionare. In cazul depozitelor de pesticide, descărcarea de gestiune a stocurilor de pesticide din grupa I-a şi a II-a de toxicitate se va face numai pe baza de proces-verbal contra-semnat de operatorii autorizaţi.

Stocurile de pesticide expirate se înregistrează la Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului şi la Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor şi se distrug, pe cheltuiala celui care le deţine, prin incinerare în instalaţii speciale, autorizate de Ministerul Apelor şi Protectiei Mediului.

37. Descărcarea de gestiune se face pe baza procesului-verbal de primire a pesticidelor expirate la unitatea care deţine incineratorul autorizat şi a facturii de prestare de servicii de incinerare. Stocurile de produse fitosanitare din categoria “produse organice persistente” (POP’s - persistent organoproducts, cu exemplu caracteristic DDT), care continuă să existe deşi sunt interzise de peste 20 ani, sunt publicate de Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului într-o Carte Alba cu difuzare publică. Eliminarea acestor stocuri de deşeuri periculoase este necesar să se realizeze prin implicarea tuturor celor implicaţi şi/sau afectaţi, inclusiv a comunităţilor locale.

2.5. Aplicarea produselor utilizate în protecţia plantelor şi măsuri de protecţie a apelor şi solului

38. Strategiile de reducere a impactului asupra mediului prin aportul de pesticide pot fi abordate pe diverse căi, de la prevenirea la sursă la tratamentul simtomelor ce privesc efectele ecologice nefaste. Iată câteva dintre acestea :

a) diminuarea necesităţilor fundamentale de protecţie a culturilor cu mijloace chimice prin utilizarea unor practici şi metode care reduc îmbolnavirile culturilor (rotaţia judicioasă a culturilor, cultivarea soiurilor rezistente la boli şi dăunători, a seminţelor, răsadurilor, puieţilor, butaşilor liberi de boli şi dăunători, măsuri de igienă corespunzătoare pentru limitarea extinderii atacurilor de boli şi dăunători) precum şi prin utilizarea stricta la minimul necesar a substanţelor chimice, în scopul combaterii îmbolnăvirii culturilor ;

b) alegerea cu mare discernamant numai a pesticidelor autorizate care nu aduc prejudicii mediului, cum ar fi cele selective ;

c) personalul care utilizează aceste produse să fie instruit, atestat şi autorizat;

d) supraveghere stricta a regimului şi a utilizării pesticidelor ;

e) interdicţia de a utiliza tratamente din aer, mai ales când terenurile agricole tratate se află in apropierea maselor de ape ;

f) limitarea administrarii îngrăşămintelor deoarece există situaţia ca anumite boli şi dăunători să fie favorizaţi de creşterea randamentului şi productivităţii culturilor ;

g) reducerea utilizarii în scop preventiv a pesticidelor ţinând cont de faptul că prezenţa organismelor parazitare constituie o situaţie normală, problema acestora fiind reconsiderată numai când există un pericol estimat sau se depăşeşte un anumit grad de nocivitate ;

h) înlocuirea în parte a utilizarii pesticidelor prin mijloace şi metode curate ecologic, diferite de cele chimice (metode biologice, metode preventive, capcane, îndepărtarea manuală a cuiburilor de dăunători, etc.).

39. Se recomandă următoarele măsuri complementare pentru reducerea cantităţii de pesticide dispersate în mediu :

o echiparea dispozitivelor de pulverizare cu ecrane antidispersie care limitează împrăştierea pesticidelor în afara zonelor strict vizate;

o pulverizatoarele şi in special componenta cea mai importantă a acestora – duza- să fie menţinute în cea mai bună stare de funcţionare la parametrii optimi ; în acest scop se vor efectua verificările periodice cu înlocuirea imediată a pieselor defecte, uzate sau necorespunzătoare; stricta corelare între capacitatea şi randamentul utilajelor de pulverizare şi încărcarea de pesticide suportată de mediu;

Duzele trebuie calibrate inainte de stropire. 1. Alegeti duze cu aceeasi capacitate de imprastiere. 2 Alegeti inaltimea de stropire astfel incit sa fie obţinuta cea mai omogena distributie a pesticidelor fata de plante. 2a cazul in care exista suprapunere intre jeturi, 2b cazul in care nu exista suprapunere

o interdicţia înfiinţării livezilor în imediata apropiere a maselor de ape;

o înfiinţarea perdelelor forestiere împotriva vânturilor predominante;

o infiinţarea de zone libere de pesticide de 10 m lăţime în imediata apropiere a unei mase de apă.

40. Tratamentele chimice de combatere se aplcă curativ sau preventiv, fie în vegetaţie, fie prin tratament la sămânţă, fie prin tratarea solului. Pesticidele se aplică de obicei prin tratamente umede, sub formă de stropiri, pulverizări sau aerosoli (ceaţă toxica).

41. Numeroase pesticide larg utilizate (bentazona, atrazinul, simazinul, dinozebul, etc.) sunt cuprinse în categoria substanţelor cu înalt risc de poluare a apelor de suprafaţă cât şi a apelor subterane. Atunci când se identifică astfel de pesticide în apele subterane, se poate presupune că se va produce o creştere a concentraţiei acestora având în vedere că mişcarea de traversare a coloanelor pedologice se poate desfăşura într-un timp relativ lung.

42. Stropirile se realizează cu ajutorul aparatelor de spate sau carosabile. Pulverizările se fac cu utilaje cu acţionare penumatică. Aerosolii se obţin cu utilaje speciale (generatoare de ceaţă). Diferenţierea între tratamentele umede este dată de dimensiunile picăturilor, care descresc de la stropiri la aerosoli.

43. Tratamentele gazoase de fac în spaţii închise, pentru dezinfectarea seminţelor sau tratarea spaţiilor de depozitare.

44. Momelile toxice se folosesc pentru combaterea insectelor de sol (coropişniţe), mamiferelor dăunatoare (şoareci şi şobolani), limacşilor, corvidelor etc.

45. Tratamentul la sămânţă se face fie pe cale umedă, fie pe cale uscată (după tipul de produs) folosind maşini speciale de tratat seminţe.

46. Cele mai periculoase produse pentru mediu şi pentru sănătatea omului sunt pulberile de prafuit. In România nu mai există practic produse astfel formulate, cu excepţia notabilă a sulfului, care este însă un produs cu consonanţă ecologica, fiind natural, biodegradabil şi cu toxicitate redusă pentru organismele neţintă.

47. In general, toate pesticidele sunt substanţe biologic active care prezintă efecte secundare asupra mediului şi sănătăţii omului. Atunci când există posibilitatea de alegere se va opta întotdeauna pentru produsul care are cel mai mic impact asupra mediului şi prezintă riscul cel mai redus pentru sănătatea omului.

48. Forma cea mai convenabilă de aplicare a pesticidelor din punctul de vedere al mediului este tratamentul la sămânţă. Deşi este preventivă, această formă de tratament trebuie să fie preferenţial utilizată în zonele cu ape de suprafaţă.

49. Acţiunile de protecţia plantelor de interes public (ca de ex. combaterea unui dăunator de carantină de tipul lăcustei marocane) se desfăsoară de autorităţile competente (Inspectoratele Judetene de Protecţia Plantelor şi de Carantină Fitosanitară).

Decizia utilizării pesticidelor sau a mijloacelor alternative de protecţia plantelor aparţine în exclusivitate celui care realizează respectiva exploataţie agricolă (proprietar sau arendaş). Aceasta decizie trebuie luată în funcţie de situaţia concretă din respectiva exploataţie agricolă. Fermierii fără pregatire agronomică de specialitate trebuie să ia decizia de aplicare a pesticidelor numai după consultarea unui specialist.

50. Aplicarea pesticidelor trebuie să se facă numai la avertizare. Avertizarea tratamentelor se face atunci când un dăunator are tendinţa de a se dezvolta peste pragul economic de dăunare (PED). Pragul economic de dăunare reprezintă nivelul populaţiei de dăunători care produce o pagubă superioarpă costurilor totale (ecologice şi economice) ale tratamentului cu mijloace de protecţia plantelor (pesticide, biopreparate). În genera, avertizarea tratamentelor se face de către Inspectoratele judeţene de protecţia plantelor, având o valoare poderată la nivel de judeţ. Cele mai precise şi mai avantajoase sunt însă sistemele informatizate de prognoză şi avertizare utilizate local.

51. Având în vedere rolul central al sistemelor informatizate de prognoza şi avertizare în cadrul bunelor practici agricole în materie de utilizare a pesticidelor, în continuare se va insista asupra acestui subiect. Aceste sisteme expert s-au realizat datorită dezvoltarii microprocesoarelor şi a unor senzori fiabili, ca şi datorită progreselor în (radio)telecomunicaţii. S-au realizat astfel sisteme de prognoză şi avertizare complexe, flexibile, a căror funcţionare permite o utilizare ratională a metodelor şi mijloacelor de protecţia plantelor, cu diminuarea corespunzătoare a impactului produs de organismele dăunătoare. Sistemele informatizate de prognoză şi avertizare sunt de fapt sisteme expert, care funcţionează pe baza unor modele (matematice) ale proceselor biologice specifice.

52. Obiectivul final al programelor de prognoza şi avertizare, respectiv utilizarea eficientă şi durabilă a resurselor agromonice, este subsumat obiectivelor economice şi ecologice ale agriculturii durabile şi agriculturii de precizie. Utilizarea sistemelor expert de prognoză şi avertizare duce nu numai la efecte ecologice (reducerea poluării mediului şi a alimentului) ci are şi consecinţe economice directe. Optimizarea tratamentelor duce la importante economii de pesticide, combustibil, forţă de muncă, care permit amortizarea rapidă a investiţiei într-un sistem de prognoză şi avertizare. In ţările UE investiţiiile în sisteme de prognoză şi avertizare sunt considerate investiţii de mediu şi beneficiază de faciliăţi fiscale.

53. Este de menţionat aici faptul ca ţara noastră se află în acest domeniu în topul realizării şi implementării unor astfel de sisteme. In România există câteva tipuri de sisteme automate de avertizare, care combină cele mai recente realizări din domeniile electronicii, informaticii şi, nu în ultimul rând, al protecţiei plantelor. Aceste sisteme sunt compuse din:

- staţia centrală de memorare, prelucrare şi vizualizare a datelor;

- una sau mai multe staţii de măsurare şi transmitere a datelor.

54. Se recomdă utilizarea acestor sisteme de prognoză şi avertizare a tratamentelor cu pesticide, ca una din căile cele mai convenabile de reducere a efectelor negative ale pesticidelor.

55. Personalul care se ocupă cu aplicarea pesticidelor trebuie să fie instruit corespunzator. Pentru produsele din grupa I-a şi a II-a de toxicitate, personalul trebuie să fie calificat şi autorizat.

56. Volumul de soluţie sau suspensie de produs, preparat o data, trebuie să fie în directă legătură cu suprafaţa de tratat.

57. De câte ori este posibil, se vor utiliza produse fitosanitare cu selectivitate ridicată pentru organismele neţintă, utile plantelor de cultură (polenizatori, parazitoizi şi prădători, bacterii fixatoare de azot etc.)

58. Tratamentele cu pesticide trebuie anunţate în prealabil (în scris) autorităţilor locale, cu precizarea:

- felului tratamentului;

- culturilor care urmează să fie protejate;

- parcelelor pe care se vor aplica tratamente;

- perioadei de aplicare;

- tipului(rilor) de pesticid(e) utilizat(e);

59. In cazul particular al tratamentelor cu insecticide la culturi melifere, trebuie notificaţi de către primarie apicultorii din zona tratată, pentru a se evita pierderile produse stupilor. Aceasta prevedere se aplică şi autorităţilor competente care efectuează tratamente de interes public.

60. In zonele cu ape de suprafaţă, bunele practici agricole impun limitarea folosirii mijlloacelor aero de tratament (elicoptere, motodeltaplane, avioane etc.), pentru că aceste mijloace de tratament au o împrăştiere prea mare. O situaţie asemănătoare este şi cazul utilizării mijloacelor mecanice puternic suflante cum ar fi cele utilizate în vii şi livezi.

61. In zonele cu ape de suprafaţă se vor evita, pe cât posibil, tratamente cu insecticide toxice pentru peşti (de ex. insecticide din clasa piretroizilor de sinteză). Dacă nu este posibilă renunţarea la aceste pesticide se vor lua măsurile corespunzatoare de management al riscurilor (delimitarea precisă a perimetrului de tratament cu respectarea unei distanţe de minimum 10 m până la malul apei, echiparea utilajelor de pulverizare cu ecrane antidispersie, corelarea strictă între capacitatea utilajelor de stropit şi suprafaşa de tratat, aplicarea tratamentelor la o viteză a vântului sub 4m/s, interzicerea cu desăvârşire a deversărilor de ape poluate cu pesticide provenite din spălările utilajelor etc).

62. La efectuarea tratamentelor cu pesticide de o mare importanţă este distanţa dintre masele de apa adiacente şi câmpul tratat. Este cât se poate de clar că tratarea câmpurilor aflate în apropierea unor ape de suprafaţă cât şi întreţinerea malurilor abrupte duce la poluarea acestor ape cu mari cantităţi de pesticide.

Aplicarea pesticidelor se va face în condiţii metorologice prevăzute de tehnologiile în vigoare.

63. Nu se vor face tratamente la temperaturi foarte ridicate şi în timpul amiezii, iar la produsele cu coeficient invers de temperatură se va respecta temperatura maximă indicată. Nu se vor face tratamente pe ploaie (sau înainte şi după) şi nu se vor aplica produse pesticide când umiditatea amosferică este ridicată. Viteza maximă a vântului pe care se vor face tratamente va fi de 4 m/s. In caz de vânt puternic tratamentele se vor efectua dimineaţa sau seara.

Nu se fac tratamente cind viteza maxima a vintului este mai mare de 4 m/s

Nu se fac tratamente pe ploaie

64. Aplicarea tratamentelor cu pesticide se face cu respectarea regulilor specifice de protecţia mediului şi de securitatea muncii. Cele mai importante reguli sunt următoarele:

· Aplicarea pesticidelor se face numai de personal instruit, care au cunoştiinţă de caractersiticile produselor şi de prevederile regulilor de protecţia muncii şi de prevenire şi stingere a incendiilor;

· Personalul care aplică pesticidele trebuie să fie într-o stare bună de sănătate, atestată conform legii de medicul de medicina muncii;

· In timpul tratamentelor cu pesticide se vor respecta regulile de igienă şi sănătate publică;

· Personalul care aplică pesticide trebuie să verifice existenţa agrementului tehnic şi certificării utilajelor; în cazul în care utilajul funcţionează necorespunzător personalul trebuie să oprească aplicarea tratamentului şi să ia măsurile necesare pentru remedierea defecţiunilor;

· Este interzisă aplicarea pesticidelor la pomii înfloriţi. Pomii înfloriţi vor fi trataţi numai în mod excepţional (ca de ex. tratamentele pentru combaterea focului bacterian), cu produse special omologate şi după reguli specifice.

Nu este permisa utilizarea altor produse de uz fitosanitar în afara celor omologate de Comisia Interministeriala de Omologare a Produselor de Uz Fitosanitar.

65. In România este însă destul de frecventă practica folosirii de pesticide comercializate ilegal. Aceste pesticide ilegale sunt:

(i) aduse prin micul trafic de frontieră din ţările limitrofe;

(ii) provenite din stocurile de pesticide expirate (inclusiv din stocurile de DDT!);

(iii) extrase din haldele de deşeuri ale unor combinate chimice.

66. Folosirea pesticidelor comercializate ilegal (mai ales a celor din categoria ii şi iii) are consecinţe extrem de grave, inclusiv asupra utilizatorilor de pesticide ilegale sau a comunităţilor din care aceştia fac parte. Se reaminteşte aici cazul recent al interzicerii la comercializare a laptelui din câteva judeţe din centrul Transilvaniei datorită contaminării cu pesticide ilegale.

67. Folosirea pesticidelor achiziţionate ilegal este descurajată prin aplicarea fermă a pedepselor prevăzute de lege şi mai ales prin popularizarea riscurilor multiple la care se expun utilizatorii pesticidelor comercializate ilegal.

2.6. Regimul utilajelor tehnologice

68. Utilajele folosite pentru activitaţile de protecţia plantelor au utilizari dedicate, nemaiputând fi folosite şi pentru alte utilizari (de ex. pompele de stropit de spate nu pot fi folosite şi ca pompe pentru zugrăvit).

Utilajele de protecţia plantelor folosite în România prezintă un agrement tehnic conform cu cerinţele Uniunii Europene.

69. Folosirea acestor utilaje se face după recomadările constructorului de utilaje, cerinţele producătorului de pesticide şi prevederile tehnologiilor de aplicare.

70. In vederea asigurării unei funcţionări corespunzatoare, utilajele de stropit vor fi în mod regulat testate şi certificate. Fiecare din dispozitivele de distribuire (duze de stropit, aspersoare rotative etc) vor trebui să descarce cantităţi similare de soluţie/suspensie, într-o manieră constantă şi reproductibilă. Sistemul de prindere a respectivelor dispozitive de stropit trebuie să permită reglarea strictă a distanţei până la plantele tratate. Piesele uzate trebuiesc imediat înlocuite cu piese noi.

71. Sistemele de stropit trebuie să asigure o distribuţie strict localizată pe rândul de plante şi nu pe întreg câmpul.Trebuie evitată apariţia zonelor netratate şi/sau a celor dublu tratate. Acest fapt se realizează prin marcarea suprafeţei de tratat, iar utilajele de aplicat pesticide trebuie să permită respectarea marcajelor.

72. Doza de pesticid aplicată per ha trebuie corelată strict cu norma de udare stabilită de Comisia Interministerială pentru Omologarea Produselor de Uz Fitosanitar. Normele de udare sunt stabilite în funcţie de tipul şi de vârsta culturii şi sunt cuprinse între 330 si 1100 l/ha. Pentru a uşura respectarea dozei de pesticid, de obicei, recomandările de utilizare prevăd atât doza, cât şi concentraţia recomandată la norma de udare corespunzătoare.

73. Calitatea tratamentului depinde de tipul utilajului de aplicare a pesticidelor şi de pregătirea utilajului pentru lucru, dar şi de calificarea operatorului şi de preocuparea acestuia pentru prestarea unor tratamente de calitate.

74. La maşinile moderne de stropit, precizia dozarii şi a distribuţiei soluţiilor permite reducerea cantităţii de substanţe chimice care ajung pe sol. Parametrii procesului de lucru sunt în concordanţă cu reglajele iniţiale. Debitul de soluţie poate fi controlat, iar la unele maşini el poate fi corelat automat cu viteza de deplasare a agregatului de stropit. Controlul debitului de soluţie este necesar şi în cazul maşinilor de aplicat erbicide.

75. Precizia aplicării soluţiilor de stropit cu fungicide şi insecticide depinde în foarte mare măsură de calitatea pulverizării şi a dirijării picăturilor către plante. Calitatea pulverizării este influenţată în foarte mare măsură de parametrii tehnico-funcţionali ai duzelor de pulverizare şi de starea acestora. In ultimii ani au fost realizate numeroase tipuri de duze cu precizie foarte bună, pentru diferite condiţii de lucru şi diferite momente de aplicare a tratamentului. Aceste duze permit dispersarea în picături fine şi uniforme ca mărime.

76. Utilizatorului ii revine obligaţia de a alege duza potrivită cu specificul lucrării pe care urmează să o execute. De asemenea, utilizatorul trebuie să evite folosirea duzelor uzate, murdare, înfundate, pentru că acestea, chiar daca iniţial au fost foarte bune, provoacă perturbări ale procesului de lucru, duc la formarea de jeturi asimetrice, cu picături mari, distribuţie neuniformă. Prin acestea creşte şi riscul ca pe plantă şi pe sol să ajungă, pe anumite zone, concentraţii mari de soluţie, ceea ce duce la creşterea gradului de plouare.

77. Maşina de stropit cu rampe pentru aplicarea tratamentelor la culturi de câmp trebuie să fie verificată, urmărindu-se ca de la toate duzele să rezulte aceiaşi cantitate de soluţie în unitatea de timp.

Codul BPA are prevederi specifice referitoare la spălarea si/sau decontaminarea utilajelor folosite. Utilajele de pulverizare trebuie să fie prevăzute cu instalaţii proprii de spălare. Aceste instalaţii trebuie să permită spălarea atât a utilajului, cât şi a ambalajelor de pesticide. Este recomandat ca utilajul de stropit să aibă şi un rezervor cu apă curată, de capacitate corespunzătoare.

78. Apele de la spălarea ambalajelor vor fi transferate în soluţia de stropit, cu respectarea normei de udare. Utilajele vor fi spălate cu jet de presiune, în zone special amenajate, prevăzute cu baze de inactivăre a pesticidelor din apele de spălare. Bazele de inactivăre a apelor de spălare vor fi delimitate şi marcate corespunzator (Pericol, zona otravită!). Amplasarea bazelor de inactivăre va fi facută la distantă corespunzătoare de locuinţe, fântâni, adăposturi de animale, culturi agricole.

2.7. Metode alternative de protecţie a plantelor.

79. Aşa cum s-a aratat deja, metodele alternative de protecţia plantelor, în afara celor chimice (cu utilizare de pesticide), sunt cele biologice (prin utilizare de organisme antagoniste şi de produse naturale), genetice (prin ameliorarea rezistenţiei plantelor la organismele dăunatoare), agrotehnice (prin lucrări ale solului, inclusiv prăşitul buruienilor) şi fizico-mecanice (dezinfectări termice ale semniţelor, chirurgie vegetală, descuscutarea seminţei etc.).

Legislatia europeană in domeniul agriculturii (parte a acquis-ul Comunitar) are, printre alte scopuri, şi pe acela de limitare a folosirii produselor agrochimice (ingrăşăminte şi pesticide) şi de încurajare a dezvoltării şi utilizării de produse cu acţiune predominat ecologică pentru atingerea obiectivelor agriculturii durabile (se citeazã aici COM (1999) 22 “Directions towards sustainable agriculture” ).

Realizarea unei agriculturii durabile este o parte componentã a unui proces de dezvoltare durabilă (sustainable development), iar dezvoltarea durabilă constituie obiectivul major al tuturor strategiilor elaborate pe plan mondial, inclusiv în al celor elaborate în România (pe termen mediu, de dezvoltare regionalã, pentru zone defavorizate etc). Deşi aparent în consonanţă cu denumirea de “durabilă” şi cu termenul englez “sustainable” interpretarea jurnalistică de “dezvoltare susţinută” nu corespunde cu ceea ce se întelege în mod uzual prin dezvoltare durabila. Definită de Comisia Brutland, dezvoltarea durabilă, este “dezvoltarea care corespunde necesităţilor prezentului fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a le satisface pe ale lor” (definiţie conform glosarului la Legea nr. 137/1995 privind protecţia mediului, lege republicată).

80. Metodele alternative de protecţia plantelor au un grad ridicat de durabilitate. Exemplul cel mai elocvent este cel al “solurilor supresive”, respectiv al solurilor tratate cu biopreparate pe baza antagoniştilor fitopatogenilor, soluri care nu permit dezvoltarea unor boli ale plantelor pentru ca limitează inoculul primar (rezerva de fitopatogen din sol).

81. Metodele alternative de protecţia plantelor sunt: biologice (prin utilizare de organisme antagoniste şi de produse naturale), genetice (prin ameliorarea rezistenţiei plantelor la organismele dăunătoare), agrotehnice (prin lucrări ale solului, inclusiv prăşitul buruienilor) şi fizico-mecanice (dezinfectări termice ale seminţelor, chirurgie vegetală, descuscutarea seminţei etc.).

82. Plantele devin rezistente la organismele dăunatoare şi prin inginerie genetică (GMO - Genetically Modified Organisms), ca de ex. cartoful rezistent la gândacul din Colorado datorită inserării genei cristalului proteic de la Bacillus thuringiensis var. tenebriones. Plantele modificate genetic nu pot fi introduse în România decât cu respectarea prevederilor legale şi pe baza avizelor Comisiei de Securitate Biologică.

83. Este de mentionat aici şi faptul ca o serie întreagă de pesticide, traditional utilizate în protecţia plantelor, au un impact redus asupra mediului, folosirea lor fiind permisă chiar şi în cadrul riguroaselor sisteme de productie (agro) ecologică (organică). Astfel de produse sunt sulful sau sărurile de potasiu ale acizilor grasi (săpunurile pesticide).

84. Sulful are următoarele utilizări:

- combaterea bolilor de tip făinare la viţa-de-vie, pomi fructiferi, legume, plante ornamentale, cereale păioase;

- combaterea afidelor, tripsilor şi acarienilor la viţa-de-vie, pomi fructiferi, legume, plante ornamentale;

85. Săpunurile pesticide au utilizări similare sulfului (combaterea bolilor de tip făinare la viţa-de-vie, pomi fructiferi, legume, plante ornamentale, cereale păioase; combaterea afidelor, tripsilor şi acarienilor la viţa-de-vie, pomi fructiferi, legume, plante ornamentale) şi în plus mai pot fi utilizate pentru:

- combaterea bacteriozelor la cultura fasolei şi a soiei;

- tratamente pentru limitarea răspândirii focului bacterian al rozaceelor;

- combaterea buruienilor în culturile ornamentale, grădini, parcuri etc (erbicid total).

86. Cele mai răspândite produse biologice de uz fitosanitar în România sunt bio-insecticidele pe baza de Bacillus thuringienis. In tab. 1 este prezentată o listă completă a produselor pe baza de B. thuringiensis care pot fi comercializate în România.

Tabel 1 - Biopreparate pe baza de Bacillus thuringiensis omologate în România*

Denumire comercială	*Bacillus thuringiensis* var.	Dăunator combătut
Bactospeine HP WP	kurstaki	Lobesia botrana
Dipel 8L	kurstaki	Lymantria dispar
Dipel ES	kurstaki	Tortrix viridana; Hyphantria cunea
Dipel WP	kurstaki	Lobesia botrana; Pieris brasicae; Mamestra brasi-cae; Cydia funebrana; Hyphantria cunea; Malaco-soma neustria; Drymonia spp.
Dipel 2x WP	kurstaki	Mamestra brasicae; Pieris rapae; Hyphantria cu-nea; Lobesia botrana
Ecotech extra	kurstaki	Leptinotarsa decemlineata (L₁ -L₂); Lobesia botrana
Ecotech pro	kurstaki	Lymantria dispar
Foray (Biobit)	kurstaki	Mamestra brasica; Pieri rapae; Anarsia lineatella; Cydia molesta; Tortrix viridana; Geometridae
NovodorÔ	tenebrionis	Leptiontarsa decemlineata
Thuringin 6000	kurstaki	Phyllonorycter blancardella; Stygmella malella; Eriosoma lanigerum; Cydia funebrana; Eranis defo-liaria; Anarsia lineatella; Operophtera brumata; Hyphantria cunea
* Date din Codex-ul produselor fitosanitare omologate în România.

87. Este important să se efectueze controlul periodic fitosanitar. Acesta se efectuează atât la sol cât şi la culturi şi la produsele agricole şi are ca scop evidenţa, estimarea şi răspândirea componenţilor agrobiocenotici prin inventarierea tuturor speciilor din componenţa unei agrobiocenoze dintr-o unitate agricolă, zonă de cultura sau depozit de produse agricole. Astfel se stabileste densitatea componenţilor agrobiocenotici şi intensitatea atacului agenţilor patogeni. Avantajele acestei metode sunt :

· permite stabilirea perioadelor optime de combatere ;

· se poate intervenii cu eficienţă în prevenire şi combatere ;

· prin cunoaşterea speciilor patogene prezente şi a biologiei acestora se pot alege mijloacele optime de combatere, inclusiv cele care sunt selective şi nu afectează mediul ;

· permite emiterea avertizărilor în timp util.

88. Controlul fitosanitar şi avertizarea au o deosebită importanţă deoarece transformă administrarea preventivă a pesticidelor dintr-o operaţie de rutină într-una de excepţie prin faptul ca utilizarea acestora se face în cantităţi limite de stricta necesitate şi chiar înlocuirea metodelor chimice de tratament cu metode biologice sau fizice de combatere.

89. In cadrul metodelor şi practicilor ce înlocuiesc sau reduc utilizarea pesticidelor sunt cuprinse urmatoarele :

· măsuri agrofitotehnice de prevenire, restrângere şi eradicare a bolilor şi dăunătorilor ;

· metode biologice de combatere a dăunătorilor (utilizarea entomofagilor paraziţi şi prădători, acarofagi prădători, lansarea indivizilor sterili în timpul perioadelor de inmulţire) ;

· utilizarea unor mijloace fizice de combatere (tratarea solului cu vapori supraîncălziţi, tratarea seminţelor cu apă caldă şi aer cald, capcane şi momeli cu feromoni, clei sau toxice, omizitul, distrugerea manuală a cuiburilor sau a pupelor, chirurgia şi igiena vegetală, vânturarea seminţelor, descuscutarea, scuturarea pomilor, etc.)

· metode mecanice şi biologice de combatere a buruienilor.

90. Cunoasterea tipului de sol pentru fiecare teren agricol este importantă atât pentru stabilirea soiurilor de plante care vor fi cultivate dar şi a posibililor dăunători care pot ataca aceste culturi şi aceasta din cauza preferinţelor acestora pentru anumite tipuri de sol (de exemplu, viermii sârmă se dezvoltă în terenurile cu umiditate mare şi usor acide).

91. Rotaţia judicioasă a culturilor reduce atacul unor agenţi patogeni care sunt specifici fiecărui soi de planta gazdă. Sistemul de monocultură duce inevitabil la înmulţirea puternică a agenţilor patogeni şi a dăunătorilor specifici culturii respective. De aceea este necesar să se înfiinţeze asolamente în care rotaţia culturilor este astfel organizată încât acelaşi soi de plantă să nu revină în cultură pe aceeaşi solă mai repede de patru ani.

92. Lucrările solului contribuie la distrugerea multor dăunători prin scoaterea la suprafaţă a acestora şi a larvelor, ouălor şi pupelor care sunt eliminate de păsari, temperaturi scăzute sau ridicate, apa, etc şi, în plus, favorizează accesul insectelor prădătoare şi totodată distrugerea buruienilor şi a samulastrei, gazde intermediare şi focare pentru boli şi dăunători.

93. Excesul de umiditate al solului favorizează înmulţirea dăunătorilor şi agenţilor patogeni a căror proliferare este oprită dacă se efectuează drenarea terenului. De asemenea, amendarea terenurilor acide duce la reducerea incidenţei unor boli şi dăunători.

94. Este foarte importantă alegerea epocii însămânţării şi a adâncimii de semănat pentru ca perioada de răsărire a plantelor să nu coincidă cu momentul de proliferare a unor boli şi dăunători (de exemplu, la dăunătorii mazării – molii şi gărgăriţe – care nu provoacă daune dacă culturile se însămânţează timpuriu ; de asemenea cartofii însămânţaţi sub 10-13 cm adâncime sunt feriţi de infectarea cu mană).

95. Ingrăşămintele chimice şi amendamentele, aplicate raţional, pot contribui atât la dezvoltarea unor plante mai viguroase şi rezistente la boli, dar şi la o reducere a dăunătorilor în funcţie de tipul de îngrăşământ (de exemplu azotatul de amoniu provoacă o mortalitate ridicată a viermilor sârmă, iar superfosfatul distruge nematozii şi melcii fără cochilie).

96. Recoltarea în epocile optime şi cu utilaje bine reglate, evită scuturarea şi pierderile care duc la formarea samulastrei pe care ulterior se dezvoltă o serie de boli şi dăunători.

2.8. Indepartarea containerelor golite şi măsuri de siguranţă

In conformitate cu reglementările internaţionale, autorităţile publice, producătorii şi distribuitorii de pesticide trebuie să ia măsuri pentru prevenirea acumularii ambalajelor utilizate (containerelor golite). Aceasta înseamnă că nu poate exista un cod de BPA al utilizarii pesticidelor dacă nu se pune în funcţiune un sistem de recuperare a ambalajelor golite, de depozitare şi transport în condiţii similare cu depozitarea pesticidelor şi instalaţii de distrugere (prin incinerare) cu autorizaţie de mediu. Acest sistem nu este încă funcţional în România şi trebuie realizat! Toate celelalte măsuri (de genul depozitarea amabalajelor golite pe locuri împrejmuite şi semnalizate corespunzator) sunt paleative care nu rezolvă problema îndepărtării containerelor golite în conformitate cu prevederile reglementărilor internaţionale la care România este parte (FAO, UE). O soluţie elegantă la problema îndepărtării containerlor golite o reprezintă ambalajele de pesticide hidrosolubile, a căror utilizare trebuie încurajată de BPA de folosire a pesticidelor.

Pesonalul care aplică pesticidele va fi instruit corespunzator pentru spălarea, recuperarea şi îndepartarea containerelor golite.

97. Măsurile de siguranţă în recuperarea ambalajelor golite sunt cele declarate în documentaţiile tehnice care stau la baza eliberarii autorizatiilor de comercializare pentru respectivele produse chimice. Nu va fi permisă în nici un caz reciclarea amabalajelor pentru a fi reumplute, inclusiv cu alte pesticide!

III PRODUSE DE UZ VETERINAR; PRODUSE UTILIZATE PENTRU SPĂLARE, DEZINFECŢIE ŞI DEZINSECŢIE ÎN EXPLOATAŢIILE AGRO-ZOOTEHNICE

3.1 Definiţii

3.1.1 Dezinsecţie - Ansamblul acţiunilor (mijloacelor şi metodelor) de combatere a insectelor şi acarienilor care pot vehicula şi transmite boli infecto-contagioase şi parazitare la om şi animale şi care prin acţiunea lor, provoacă disconfort sau pagube economice, prin scăderea producţiilor, distrugerea sau degradarea unor materiale, ambalaje, etc.

3.1.2 Deratizare (Combaterea rozătoarelor) - Ansamblul de măsuri care au drept scop distrugerea rozătoarelor dăunătoare dintr-un areal.

3.1.3 Decontaminare (Dezinfecţie) - Ansamblul acţiunilor (mijloacelor şi metodelor) de combatere a insectelor şi acarienilor care pot vehicula şi transmite boli infecto-contagioase şi parazitare la om şi animale şi care prin acţiunea lor, provoacă disconfort sau pagube economice, prin scăderea producţiilor, distrugerea sau degradarea unor materiale, ambalaje, etc.

3.2 Consideraţii generale şi recomandări privind dezinsecţia, deratizarea, şi decontaminarea în exploataţiile agro-zootehnice

Acţiunile de decontaminare, dezinsecţie şi deratizare reprezintă principalele măsuri care se impun pentru prevenirea şi combaterea nespecifică a vectorilor sau a microorganismelor şi paraziţilor care pot determina la om sau animale boli transmisibile sau disconfort.

Fiecare acţiune în parte este precis reglementată, devenind obligatorie pentru toate exploataţiile agro-zootehnice şi se execută în mai multe etape şi operaţiuni ce se derulează într-o anumită succesiune. Aplicarea în timp a acestor operaţiuni urmăreşte un ritm propriu, caracteristic, corelat întotdeauna cu particularităţile şi complexitatea exploataţiei agro-zootehnice. Astfel, dezinsecţia profilactică vizează distrugerea dăunătorilor (insecte, acarieni) semnalaţi pe tot parcursul anului, iar cea de necesitate se instituie imediat după apariţia suspiciunii de boală şi vizează în special dăunătorii care produc disconfort sau pe cei care pot fi incriminaţi în transmiterea acesteia. În prima situaţie, dezinsecţia se realizează periodic, precum şi la semnalarea reapariţiei unor insecte dăunătoare, iar în situaţia a doua, se repetă în funcţie de ciclul biologic al dăunătorului. Ambele tipuri de dezinsecţie se realizează indiferent de ritmul în care se face decontaminarea sau deratizarea şi numai rareori aceste trei acţiuni sunt necesare să fie corelate.

8. Deratizarea profilactică se impune în scopul reducerii pierderilor economice provocate de rozătoare şi în scopul prevenirii apariţiei unei îmbolnăviri ale animalelor sau omului. Aceasta se aplică în exteriorul construcţiilor (în interiorul galeriilor, asupra căilor de circulaţie a rozătoarelor, în locurile de pătrundere a rozătoarelor în construcţii, în jurul surselor de hrană sau de apă la care pot avea acces rozătoarele, etc.) şi în interiorul construcţiilor (prin “staţii de intoxicare a rozătoarelor”).

99. În fermele cu sistem intensiv de creştere a animalelor, acţiunea principală de combatere a rozătoarelor se realizează în intervalul dintre depopularea şi repopularea adăposturilor, înainte de efectuarea decontaminării. În adăposturile populate cu animale, deratizarea de întreţinere se aplică prin intermediul “staţiilor permanente de intoxicare a rozătoarelor” care se controlează zilnic şi la nevoie se completează cu suportul alimentar otrăvit.

100. Deratizarea de necesitate se impune imediat ce apare suspiciunea unei boli contagioase. Ea se realizează după un program bine stabilit de proprietar împreună cu o întreprindere specializată şi autorizată în acest scop, iar în unele cazuri de către specialiştii proprii, atestaţi şi autorizaţi de organismele abilitate.

101. Programul de deratizare vizează distrugerea tuturor rozătoarelor din perimetrul exploataţiei agro-zootehnice astfel încât să fie evitată izgonirea acestora în vecinătăţi. Pentru realizarea acestui deziderat acţiunea de deratizare dintr-o unitate trebuie corelată cu campanii de distrugere a rozătoarelor şi de către unităţile vecine.

102. Programul de aplicare în timp a acţiunilor de distrugere a rozătoarelor din exploataţiile agro-zootehnice trebuie să ţină atât de biologia rozătoarelor, cât mai ales să evite instalarea fenomenului de rezistenţă. Pentru obţinerea unei eficienţe maxime şi pentru eliminarea apariţiei fenomenului de rezistenţă există posibilitatea utilizării unui singur tip de raticid (în acest caz intervalul dintre deratizări va fi minimum de 6 luni), fie folosirea mai multor substanţe, utilizând mai înainte raticidele cu acţiune insidioasă (furfuril hidramida, anticoagulantele) şi în ultima parte pe cele cu acţiune rapidă (hidrogen fosforat, fosfură de zinc).

103. Decontaminarea profilactică se realizează primăvara şi toamna sau, după caz, după depopularea şi apoi înainte de popularea adăposturilor.

104. Decontaminările de necesitate şi decontaminările de întreţinere se aplică ori de câte ori este necesar, fie după eliminarea unuia sau mai multor animale dintr-un efectiv, fie cu ocazia ridicării măsurilor de carantină, în cazul unor boli transmisibile.

3.2.1 Dezinsecţia

105. Datorită modului lor specific de viaţă şi posibilităţilor de adaptare la cele mai diverse condiţii de microclimat, din diferitele zone geografice, insectele şi acarienii se întâlnesc în toate exploataţiile agro-zootehnice, indiferent de sistemul de întreţinere al animalelor, în depozitele agroalimentare, grupuri sociale, încăperi de prelucrare a alimentelor şi produselor de origine animală sau origine vegetală.

106. În funcţie de scopul urmărit şi momentul aplicării, dezinsecţiile pot fi profilactice sau de necesitate, iar în funcţie de modul în care se aplică, acestea pot fi încadrate în: dezinsecţii generale, dezinsecţii totale şi dezinsecţii parţiale.

107. Pentru limitarea dezvoltării sau pentru distrugerea insectelor şi acarienilor se impun următoarele măsuri profilactice:

– evacuarea sistematică a tuturor materiilor de origine animală sau vegetală din adăposturi sau alte spaţii aferente (dejecţii, sânge, resturi vegetale, etc.);

– amenajarea platformelor şi depozitelor de gunoi la o distanţă de 300-500 m faţă de locuinţe şi la cel puţin 100 m faţă de adăposturile în care se exploatează animale în unităţile de creştere intensivă şi cât mai departe posibil în cazul creşterii extensive;

– vidanjarea periodică a foselor colectoare, defundarea şi spălarea canalelor de scurgere şi a rigolelor;

– strângerea permanentă şi depozitarea controlată a resturilor de furaje din adăposturi, bucătării furajere, cantine;

– amenajarea corespunzătoare a locului pentru colectarea şi distrugerea cadavrelor şi confiscatelor de abator;

– drenarea apelor stagnante din incinta fermelor şi din jurul acestora;

– întreţinerea corespunzătoare a spaţiilor verzi din incinta exploataţiilor agro-zootehnice;

– menţinerea umidităţii relative a adăposturilor cu aşternut permanent sau depozitelor de furaje sub 75%;

– realizarea şi menţinerea permanentă a curăţeniei generale;

– efectuarea dezinsecţiilor în conformitate cu specificul şi destinaţia construcţiilor, conform legislaţiei în vigoare.

108. Dezinsecţia profilactică a adăposturilor pentru animale trebuie să urmeze următoarele bune practici :

– dezinsecţia se efectuează numai după ce animalele au fost scoase în padocuri, curţi sau la păşune

– se mai înainte curăţenie mecanică: se evacuează gunoiul, resturile de furaje, se desfundă şi se spală rigolele şi canalele, se îndepărtează praful şi murdăria de pe pereţi, pervaze, tubulatură;

– se scot din adăpost bolovanii de sare, bidoanele şi găleţile de muls, uneltele de lucru şi alte obiecte de inventar, care nu trebuie să vină în contact cu substanţele insecticide;

– se aplică soluţia insecticidă prin pulverizare fină pe toate suprafeţele, calculându-se un litru soluţie dezinfectantă pentru 20m²;

– se închid uşile şi ferestrele pentru 1-2 ore;

– înainte de introducerea animalelor, substanţa toxică se neutralizează prin spălarea cu multă apă (12l/m²), de pe toate suprafeţele care vin în contact direct cu animalele şi mai ales jgheaburi, iesle, hrănitori şi adăpători;

– insectele moarte se strâng şi se distrug pentru a nu fi consumate de către animale.

109. Dezinsecţia punctelor de colectare şi prelucrare a produselor de origine animală: în punctele decolectare şi prelucrare a produselor de origine animală este obligatorie menţinerea curăţeniei prin văruirea frecventă a pereţilor, montarea la nivelul ferestrelor a plaselor contra insectelor, evacuarea zilnică a resturilor organice, etc.;

110. Dezinsecţia generală a încăperilor se realizează numai după încheierea programului de lucru şi după evacuarea produselor, utilajelor mobile, găleţilor, bidoanelor. Separatoarele de grăsimi, instalaţiile de răcire şi diferite alte utilaje care nu pot fi evacuate se vor acoperi cu folii de polietilenă sau cu hârtie de ambalaj.

111. Dintre substanţele insecticide vor fi preferate piretroidele sub formă de soluţie sau sub formă de aerosoli. Aplicarea insecticidelor se va face pe pereţi, pe pervazul uşilor şi ferestrelor, pardoseli şi chiar pe suprafeţele exterioare ale utilajelor mari care nu vin în contact cu materia primă.

112. Pentru dezinsecţia de întreţinere a încăperilor sau spaţiilor închise mai pot fi utilizate benzile lipicioase pentru muşte şi momelile toxice pentru gândaci. După încheierea dezinsecţiei în spaţiile interioare acţiunea se continuă la pereţii exteriori ai clădirii şi pe rampele de încărcare-descărcare.

113. Dacă este necesară dezinsecţia ambalajelor, aceasta se face diferit, în funcţie de tipul şi materialele din care sunt confecţionate, prin opărire, încălzire la etuvă la 60-70^oC, sau prin aspersare cu soluţii de insecticide.

114. Dezinsecţia de necesitate are aceleaşi etape ca şi dezinsecţia profilactică, este obligatorie şi se efectuează atunci când se intervine pentru combaterea bolilor infecţioase contagioase declarabile, şi împreună cu deratizarea şi decontaminarea.

115. Dezinsecţia adăposturilor pentru animale se face cu următoarele recomandări:

- Se depopulează adăpostul.

- Fără să fie evacuate dejecţiile, resturile de furaje şi apă, se pulverizează toate suprafeţele cu soluţie de sodă caustică 3%, calculându-se un litru soluţie/ m². După 1-2 ore se demontează şi îndepărtează din adăpost părţile detaşabile care se vor depozita, curăţa şi dezinsectiza pe o platformă betonată sau într-o altă încăpere curată.

- Se evacuează şi resturile de furaje, gunoiul de grajd, dejecţiile şi se transportă la platforma de gunoi.

- Se spală cu apă şi se îndepărtează mecanic toate resturile organice aderente de suprafeţe. Suprafeţele din pământ vor fi curăţate de stratul superficial (pe o adâncime de 3-5cm) care va fi de asemenea transportat la platforma de gunoi.

- Părţile demontate, curăţate şi spălate sunt reasamblate.

- Pe întreaga suprafaţă decontaminabilă a adăpostului se aplică soluţii 3% de sodă caustică (la care, iarna, se adaugă 5% clorură de sodiu), utilizând 1 litru soluţie/m².

- După uscare, pe întreaga suprafaţă decontaminabilă se aplică soluţia insecticidă, calculând 1litru/30 m².

- Adăpostul se menţine timp de 24 de ore închis, după care se aeriseşte, iar suprafeţele cu care vin în contact animalele (pereţi, boxe, grătare, jgheaburi de hrănire, adăpătorile, stâlpii de susţinere până la înălţimea de 1,5 m) se spală abundent cu apă.

- Repopularea se face numai după 48 de ore de la dezinsecţie, spălare şi aerisirea adăposturilor.

116. Controlul eficienţei dezinsecţiilor se face prin observarea prezenţei insectelor moarte în spaţiile tratate şi prin absenţa celor vii din atmosfera încăperii sau de pe suprafeţele şi locurile în care se ascund.

3.2.2 Deratizarea (Combaterea rozătoarelor)

117. Rozătoarele din cadrul exploataţiilor agro-zootehnice (şobolanul cenuşiu, şobolanul negru şi şoarecii), pe lângă faptul că reprezintă surse de contaminare a animalelor şi a omului cu diferite microorganisme (bacterii, virusuri) sau cu paraziţi, produc pagube economice importante prin consumul de furaje, grăunţe şi alte produse agroalimentare. O pereche de şobolani distruge annual peste 40 kg produse agroalimentare.

118. Măsurile de combatere a rozătoarelor pot fi grupate în:

- măsuri care limitează sau împiedică înmulţirea lor,

- măsuri prin care se realizează distrugerea lor.

119. Procedeele de distrugere a rozătoarelor se clasifică în:

- procedee mecanice,

- procedee chimice,

- procedee biologice.

Combaterea rozătoarelor prin procedee chimice:

120. Substanţele chimice utilizate în combaterea rozătoarelor sunt denumite generic raticide. Raticidele pot fi reprezentate de substanţe anorganice, substanţe organice (în general de natură vegetală) şi substanţe chimice de sinteză.

121. După modul cum acţionează raticidele pot fi:

- toxice de ingestie,

- toxice respiratorii.

122. Raticidele din grupa toxicelor de ingestie se aplică sub formă de momeli toxice alimentare. Suportul alimentar al momelilor poate fi constituit din nutreţuri combinate, făinuri obţinute din cereale, bucăţi de carne, jumări, salam, la care se poate adăuga untură sau ulei comestibil şi unele substanţe aromate. O categorie particulară de toxice de ingestie este reprezentată de pulberile folosite la prăfuiri, pentru care suportul cel mai obişnuit este pudra de talc.

123. Toxicele respiratorii constituie un mijloc mai eficient de distrugere a rozătoarelor, deoarece se aplică în special în galeriile care nu au comunicare cu spaţii locuite de om sau de animale sau în interiorul unor spaţii limitate care se pot închide ermetic.

Deratizarea în fermele de animale:

124. Se realizează diferit, în funcţie de tipul adăposturilor, sistemul de întreţinere al animalelor, specia animală ce se exploatează în acel adăpost, posibilitatea contactului animalelor cu raticidul sau cu rozătoarele asupra căruia a acţionat raticidul, etc.

Deratizarea în fermele de porci:

125. Cel mai indicat este ca operaţiunea de deratizare să se realizeze atunci când adăposturile sunt depopulate. În acest caz, după realizarea curăţeniei mecanice, se folosesc momeli toxice şi/sau prăfuiri cu pulberi toxice pe locurile circulate de rozătoare, în galeriile accesibile, în locurile de acces din afara adăposturilor. Concomitent se depun în adăposturi şi recipienţi cu apă otrăvită.

126. În cazurile în care nu pot fi evacuate animalele, momelile toxice se depun în locuri la care animalele nu pot avea acces (grinzile de susţinere a acoperişului, podului, camerele de depozitare a furajelor etc.). În unele situaţii se pot amplasa “staţii de intoxicare”, atât în interiorul adăposturilor cât şi în afara acestora.

127. În timpul verii, o atenţie deosebită va fi acordată spaţiilor verzi dintre adăposturi şi din vecinătatea adăposturilor (unde şobolanii de regulă se retrag şi sapă galerii), canalelor de scurgere, conductelor de alimentare cu apă şi hrană, precum şi canalelor de evacuare a dejecţiilor. Se poate acţiona prin gazare asupra galeriilor accesibile.

Deratizarea în adăposturile de taurine şi ovine:

128. După depopularea acestora, sau în timpul când animalele sunt scoase la păşune este efectuată curăţenia mecanică şi evacuarea gunoiului la platformă, se aplică procedeele de deratizare, folosind metodele menţionale în cazul fermelor de porci.

Deratizarea în fermele de păsări:

129. Se execută obligatoriu, cu ocazia depopulărilor totale, după ce a fost îndepărtat aşternutul şi s-a efectuat curăţenia generală.

130. Recomadări generale în acţiunea de deratizare:

- acţiunea de deratizare este necesar să se efectueze simultan la toate obiectivele din exploataţia agro-zootehnică şi la toate unităţile invecinate;

- este imperios necesar ca acţiunile de deratizare să se efectueze ritmic (în mod obişnuit, trimestrial) şi neîntrerupt.

3.2.3 Decontaminarea (Dezinfecţia)

131. În funcţie de scopul urmărit, decontaminarea poate fi: decontaminare profilactică şi decontaminare de necesitate.

132. În funcţie de arealul în care se realizează, decontaminarea poate fi: decontaminare parţială (se efectuează numai în anumite spaţii ale unui obiectiv); decontaminare totală (în interiorul întregului obiectiv) sau decontaminare generală (se efectuează în toate obiectivele din componenţa unei exploataţii agro-zootehnice).

133. În funcţie de complexitatea exploataţiei agro-zootehnice, decontaminările pot fi:

- decontaminări curente (se realizează în orice unitatea epidemiologică în care se exploatează animale de fermă sau se procesează produse de origine animală sau de origine vegetală);

- decontaminări speciale (se realizează în unităţi apicole, seicicole, piscicole etc.).

134. Tehnica efectuării decontaminării curente trebuie să se desfăşoare în felul următor:

- se evacuează animalele din adăpost;

- se scoate de sub tensiune reţeaua electrică a adăpostului;

- se umezeşte întreaga suprafaţă decontaminabilă cu apă, sau după caz cu alte soluţii (detergente, decapante etc.);

- se îndepărtează resturile grosiere (furaje, aşternut, dejecţii) şi se transportă cu o benă etanşă la platforma de gunoi sau la treapta mecanică a staţiei de epurare;

- se demontează toate părţile detaşabile din adăpost (uşiţe, grătare, hrănitoare, eleveuze, adăpătoare, covoraşe etc.) şi se depozitează într-un loc special amenajat (obişnuit o platformă betonată şi acoperită, o magazie betonată, un padoc betonat, obligatoriu racordate la un sistem de colectare a apelor uzate) unde vor fi supuse operaţiunilor de curăţire şi decontaminare;

- suprafaţa decontaminabilă se curăţă atent de resturile organice aderente, cu ajutorul unui jet de apă sub presiune (cel puţin 10 atmosfere), al aerului comprimat, al periilor, al măturilor sau al unor soluţii decapante. În cazul suprafeţelor acoperite cu pământ, se va îndepărta stratul superficial pe o adâncime de 15-20 cm, iar după evacuarea acestuia şi transportul la platforma de gunoi va fi înlocuit cu pământ proaspăt provenind de pe un teren neexpus la contaminare cu microorganisme sau paraziţi. Acesta va fi în prealabil amestecat în proporţie de 5:1 cu praf de var nestins sau cu clorură de var;

- se vor efectua reparaţiile curente necesare reluării procesului de producţie în conformitate cu tehnologia de creştere şi cu prevederile programului sanitar-veterinar;

- se reface curăţenia mecanică;

- se remontează părţile detaşabile, care în prealabil au fost curăţate şi parţial decontaminate la locul de depozitare;

- se aplică decontaminantul cel mai eficient, în funcţie de tipul adăpostului, specie animală etc.

135. Tehnica aplicării decontaminantului:

- se alege decontaminantul specific şi se stabileşte concentraţia şi modul de aplicare al lui;

- se calculează suprafaţa totală ce trebuie decontaminată, se asigură mijloacele de decontaminare şi se stabilesc şi asigură materialele de protecţie a muncii;

- se prepară soluţia decontaminantă, în concentraţia şi cantitatea stabilită;:

- se condiţionează obiectivul pentru decontamiare (se îndepărtează apa din adăpători şi instalaţia de alimentare, din excavaţiile şi anfractuozităţile pardoselii, se deschid uşile tablourilor electrice, se completează şi închid ferestrele, se închid robinetele etc.), în deplină concordanţă cu cerinţele decontaminantului şi instrucţiunile de aplicare (preîncălzire, etanşare, umidificare etc);

- se împarte cantitatea de soluţie de lucru calculată pentru întregul obiectiv, începând de la tavan spre podea şi dinspre partea opusă ieşirii. Aplicarea se face prin pulverizare fină, pe întreaga suprafaţă decontaminabilă, cât mai uniform, pentru asigurarea concentraţiei eficiente a soluţiei decontaminante pentru fiecare m²;

- se închide şi se sigilează obiectivul, iar la intrarea în obiectivul decontaminat se montează o inscripţie de avertizare cu următorul conţinut: “ATENŢIE, DECONTAMINARE CHIMICĂ, PERICOL, ACCESUL INTERZIS”.

- Se întocmeşte actul sanitar-veterinar de decontaminare;

- Se repectă timpul de contact indicat pentru fiecare tip de decontaminant utilizat, tip de obiectiv şi metodă de decontaminare.

3.3 Consideraţii privind regimul produselor utilizate

3.3.1.Produse utilizate pentru realizarea decontaminărilor

136. Clorul şi compuşii lui

· Clorul gazos poate fi folosit pentru dezinfecţia apei sau pentru decontaminarea unor obiecte din fermele zootehnice. Concentraţia activă este de 1/10000, care se obţine cu 1,55g clor lichid pe m³. Pentru obţinerea efectului decontaminant timpul de contact este de minimum o oră, cu condiţia ca încăperile în care se aplică să fie etanşe.

· Cloramina are o stabilitate mai bună decât a altor compuşi ai clorului. Se produce sub formă de comprimate (cloramina B), sub formă de pulbere (cloramina I). Un comprimat de cloramină B, conţine 0,50g de clor activ. Pentru prepararea unui litru de soluţie decontaminantă cu 1% clor activ, sunt necesare 20 comprimate de cloramină B. O eficienţă mai bună se obţine atunci când cloramina este asociată cu clorura de amoniu, în proporţie de1/1.

· Clorura de var (var cloros). Produsul comercial conţine clorura de calciu, hipoclorit de calciu şi hidroxid de calciu. Este un decontaminant puternic, atât datorită clorului gazos încorporat în el, cât şi capacităţii de oxidare pe care o are. Are dezavantajul că este coroziv şi puternic decolorant. Eficacitatea soluţiei limpezite de clorura de var scade in prezenţa substanţelor organice. Pentru decontaminare, se foloseşte soluţia limpede de clorură de var ce conţine clor 3% sau 5%, câte un litru pentru 1m².

· Hipocloritul de sodiu se comercializează sub formă lichidă, cu un continut de 12% clor activ. Se foloseşte pentru decontaminarea instalaţiilor de muls, precum şi a recipienţilor folosiţi la păstrarea, prelucrarea şi transportul laptelui. Profilactic, în industria laptelui se foloseşte soluţia ce conţine 250 mg clor activ la 1litru de apă, cu temperatura apei de 75⁰C. Hipocloritul de sodiu se poate folosi şi pentru decontaminrea adăposturilor sau a suprafeţelor. Pentru decontaminare de necesitate a suprafeţelor se utilizează concentraţia de 3% clor activ.

137. Permanganatul de potasiu

Se utilizează pentru decontaminarea corpului animalelor, în concentraţie de0,2-2%, iar pentru decontaminarea lânii, a ambalajelor folosite pentru transportul cărnii, se utilizează în concentraţie de 2-4% cu timp de contact de 3 ore. In combinaţie cu formolul poate fi folosit la decontaminarea incubatoarelor.

138. Sulfatul de cupru (piatra vânătă)

Are efect fungicid şi dezodorizant. Se utilizează în concentraţie de 5% pentru decontaminarea frigiderelor şi camerelor frigorifice. Se poate folosi şi pentru umezirea aşternuturilor vacilor cu afecţiuni de natură infecţioasă.

139. Sublimatul corosiv

Este utilizat pentru decontaminarea mâinilor, în concentraţie de 1%, iar pentru decontaminarea harnaşamentelor şi suprafeţelor, în concentraţie de 2%.

140. Soda caustică (hidroxidul de sodiu)

Este un decontaminant cu spectru larg de acţiune. Se foloseşte pentru distrugerea bacteriilor (fiind activ şi faţă de spori), a virusurilor, ciupercilor microscopice, precum şi pentru distrugerea parazitilor. In mod obişnuit se utilizează concentraţii 3-5%. Când temperatura mediului este foarte scăzută, pentru a evita îngheţarea soluţiei, se amestecă cu 5-15% sare de bucătarie. Pentru decontaminarea suprafeţelor se foloseşte 1 litru soluţie sodă caustică 3-5%, pentru fiecare m².

141. Acidul sulfuric

Se poate utiliza în concentraţie de 5% pentru decontaminarea pieilor provenite de la animalele bănuite de antrax şi a gunoiului de grajd atunci când conţine bacterii sporulate.

142. Varul sau oxidul de calciu

Se foloseşte numai ca suspensie de var proaspăt stins, sub formă de lapte de var (10-20% ). Laptele de var proaspăt este un bun decontaminant faţă de majoritatea microorganismelor care se întâlnesc în adăposturile animalelor, indiferent de specie.

143. Atlantolul 9/4

Este un decontaminant care se livrează în stare lichidă; are pH 14 şi conţine hidroxid de potasiu şi hipoclorit de sodiu (minimum 4,5% clor activ). Este slab corosiv pentru majoritatea metalelor, smalţului, sticlei şi materialelor sintetice, dar este corosiv pentru cupru, duraluminiu şi aliajele acestora. Sub formă de soluţie diluată nu este toxic, dar sub formă concentrată poate provoca arsuri grave. In contact cu acizii degajă un gaz toxic. Este un decontaminant ideal pentru instalaţiile cu circuit închis (lăptării, fabrici de bere, instalaţii de muls). Se utilizează numai sub formă de soluţii calde, minimum 35⁰C, în concentraţie de 0,5-1%, nefiind influenţat de duritatea apei. Pentru realizarea decontaminării timpul de contact este de minimum 30 minute.

144. OO-CIDE

Se livrează sub formă de pulbere granulată în două pachete distincte, care se combină în momentul preparării soluţiei decontaminate: un pachet conţine clorură de amoniu, polietanoxialchil-eter, fenoftaleina, iar celălalt pachet conţine hidroxid de sodiu şi diclorofen. Se utilizează în soluţii de 0,5-1%, penru decontaminarea suprafeţelor. Sunt necesari 0,5 litri soluţie de lucru pentru fiecare m².

145. Formolul (formalina)

Este denumirea comercială a produsului ce conţine maximum 40% aldehida formică. Dezinfectant cu spectru larg de acţiune, a cărei eficacitate este influenţată de numeroşi factori, între care temperatura şi umiditatea mediului ambiant sunt cei mai importanţi. Aldehida formică existentă în compoziţie are efect dezodorizant. Formolul poate fi utilizat pentru decontaminarea depozitelor de cereale sau a unor mici cantităţi de furaje, prin fumigaţie sau prin vaporizare. Atunci când se foloseşte pentru decontaminarea adaposturilor de animale este necesar ca în prealabil acestea să fie foarte riguros curăţate şi spălate, soluţia folosită să aibă temperatura de 25-30⁰C, iar atmosfera adăpostului minim de 17⁰C.

146. In mod obişnuit pentru realizarea decontaminărilor se utilizează soluţia 3% de formol, din care se foloseşte aproximativ 1 litru pentru fiecare m². In cazurile în care temperatura adăposturilor este sub 17⁰C, la soluţia 3% formol se adaugă şi bromocet 2%. Pentru decontaminarea de necesitate în tuberculoză, soluţia 3% de formol se asociază cu o soluţie 3% de sodă caustică. În acest caz decontaminarea se va repeta de 3 ori consecutiv, la interval de 1-2 ore, asigurâdu-se un timp de contact de minimum 3 ore de la ultima pulverizare. Pentru fiecare m², în cazul celor trei pulverizari, se va utiliza în total 1 litru soluţie dezinfectantă.

147. Formolul este o substanţă iritativă, foarte toxică. Inghiţită, inhalată sau absorbită prin piele poate avea efect mortal. Potrivit normelor internaţionale este o substanţă cancerigenă .

148. Soda calcinată

149. Bromura de cetilpiridinium

Se află în comerţ sub denumirea de bromocet, cetazol, aseptol, etc. Are un spectru larg de activitate, nu pătează, nu este corosiv. Este incompatibil cu săpunurile şi detergenţii anionici. Pentru decontaminarea suprafeţelor netede şi a mâinilor se foloseşte soluţia de 1%. Decontaminarea suprafeţelor se face prin pulverizare fină, utilizând 0,3-0,5 litri de soluţie pentru fiecare m².

150. Virconul

Este un amestec tamponat şi stabilizat de compuşi peroxidici, surfactanţi, acizi organici şi săruri anorganice. Are şi efect detergent. Este utilizat pentru decontaminarea suprafeţelor, obiectelor, echipamentelor, aerului şi apei. Are un puternic efect viruilicid. Are dezavantajul că temperatura sub 4⁰C şi apa dură anulează efectul decontaminant. Se foloseşte 0,3 litri/m², iar timpul de contact este de minimum 24 ore.

151. Long life 250S

Face parte din aceiaşi familie de decontaminanţi cu virconul, având aceleaşi proprietăţi şi indicaţii de utilizare.

152. Valdezinul

Se livrează sub formă lichidă şi conţine în compoziţia sa: clorură de aluminiu, clorură de sodiu, alcool etilic şi aldehidă formică. Se utilizează ca decontaminant sub formă de soluţie 3-6%. In decontaminările de necesitate se utilizează 0,8 litri/m², iar in cele profilactice 0,4 litri/m². Acţionează în condiţii optime la temperaturi de 0⁰C-35⁰C, iar timpul de contact este cuprins între 3-12 ore. Pentru distrugerea sporilor este necesară asocierea valdezinului, soluţie 10%, cu decontaminantul cationic 2%.

153. Acest decontaminant este indicat a se folosi şi în decontaminarile de întreţinere în adăposturi, în prezenţa animalelor sau persoanelor, sub formă de aerosoli, 0,16-0,3 ml soluţie 5%, pentru fiecare m².

154. Catiorom

Se livrează sub formă lichidă. Conţine alchil metil-benzil de amoniu, cu 40% substanţă activă. Se foloseşte în incintele de lucru din industria alimentară şi pentru decontaminarea mijloacelor de transport. Se utilizează 0,5ml/m², din soluţia de lucru ce conţine 2,5% substanţă activă. Timpul de contact este de minimum 3 ore. Este incompatibil cu săpunul şi detergenţii anionici.

155. Iodoforii

Sunt produse obţinute prin solubilizarea iodului în substanţe tensioactive neionice, din grupa polietilenglicolilor. Nu sunt toxici, dar sunt corozivi. Poartă diferite denumiri comerciale. În Romania, cel mai cunoscut este Septoromul. În compoziţia chimică a septoromului, pe lângă iod, există şi acid fosforic. Se utilizează în soluţie 5%, 0,5 litri/m², în cazul suprafeţelor absorbante şi 0,25 litri/m²în cazul suprafeţelor neabsorbante. Timpul de contact este de minimum 3 ore. Produsul işi păstrează activitatea decontaminată la temperaturi cuprinse între 0-40⁰C.

156. Prezintă dezavantajul ca poate colora în brun obiectele şi suprafeţele confecţionate din material plastic, iar apa dură îi scade proprietăţile decontaminante.

157. Sanajodul

Se prezintă ca un lichid dens, de culoare roşie. Conţine ca principii activi iod şi acid fosforic. Are acţiune antiseptică, decontaminată şi dozodorizantă. Nu este corosiv, nu colorează şi nu produce mirosuri specifice, are proprietăţi detergente.

Se utilizează în concentraţie de 0,25-1% în decontaminarea adăposturilor, incubatoarelor, echipamentului tehnologic, mijloacelor de transport, materialelor de protecţie, abatoare, fabrici de lapte, laboratoare, etc. Timpul de contact este de minimum 3 ore.

158. Quatersanul

Este un lichid limpede, incolor ce conţine 20% alchil-trimetil amoniu clorit. Este inactivat de săpun şi de produse ce conţin sulf. Se foloseşte în concentraţie de 0,3%, în decontaminarile de necesitate : adăposturi, incubatoare, echipament tehnologic, mijloace de transport, materiale de protecţie. In concentraţie de 2% se foloseşte pentru decontaminarea de necesitate în acţiunile de asanare a tuberculozei. Se poate folosi în decontaminarea apei, în concentraţie finală 0,1%, iar ca deodorant în concentraţie 0,4%.

159. Alcafoam

Este un detergent alcalin şi dezinfectant cu înalt grad de spumare. Se foloseşte în industria laptelui. Se prezintă ca un lichid transparent gălbui. Conţine sodă caustică, combinaţii organice ale fosforului, clor activ. Se foloseşte în concentraţie de 1-3%, la temperatura de 50-70⁰C. In contact cu acizi degajă caldură şi clor. Este corosiv şi provoacă arsuri, biodegradabil 90%.

3.3.2 Produse utilizate pentru realizarea dezinsecţiilor

3.3.2.1 Produse utilizate pentru combaterea ţânţarilor

160. Vectobac 12 AS (S.U.A )

Se livrează sub formă de granule. Conţine Bacillus thuringiensis. Distruge orice larvă de ţânţar sau muscă neagră. Pentru utilizare se solubilizează 200g substanţă în 5 litri de lichid, cantitate ce se aspresează pe o suprafaţă de aproximativ 500m². Se foloseşte pentru combatera ţânţarilor în subsolurile umede, în canale, câmpuri de cereale. Are remanenţă îndelungată şi se încadrează în grupa 4 de toxicitate.

161. Abate 50 WP (S.U.A )

Produsul conţine temephos. Se utilizează pentru combaterea ţânţarilor în cantitate de 200g la 5 litri lichid, cantitate necesară pentru aproximativ 500 m². Remanenţa este cuprinsă între 15-21 zile. Se încadrează în grupa 4 de toxicitate.

162. Diacap 300 C.S. (Elvetia )

Se prezintă sub formă lichidă. Are culoare gălbuie şi nu are miros. Se folosesc 100 ml substanţă activă pentru fiecare 250 m², după diluare în 2,5 litri de apă. Se incadrează în grupa de toxicitate 3. Remanenţa este de 1-3 luni.

163. Reslin (S.U.A )

Este un produs care alungă dăunătorii şi conţine în compoziţia sa piretroizi sinergizanţi.

3.3.2.2. Produse utilizate pentru combaterea altor insecte dăunătoare

164. Maxforce-R (S.U.A)

Are consistenţă de gel. Conţine 1,9% hydramethilon. Se foloseşte pentru combaterea gândacilor, purecilor, ploşniţelor din locuinţe, adăposturi, clădiri publice, spitale, aeronave, etc. Cu ocazia dezinsecţiei nu este necesară evacuarea persoanelor, animalelor, pasarilor.

165. Ficam-R-Plus (S.U.A )

Conţine: bendiocarb, piretrine, piperonil butoxid. Nu are miros, nu pătează, nu este corosiv, dar are o remanenţă îndelungată.

166. Master (Israel )

Este un gel, ce conţine ca substanţă activă chlorpyrifos. Prezintă eficientţă faţă de orice insectă târâtoare. Se utilizează pentru dezinsecţii în spitale, clădiri publice, depozite, adăposturi de animale, etc.

167. Crackdown (Germania )

Conţine deltamethrin 2,55g/l şi bioallethrin 2,02g/l. Se utilizează pentru combaterea insectelor în spitale, clădiri publice, adăposturi de animale, etc.

168. Icon (Anglia )

Conţine ca substanţă activă lambda cyhalothrin. Se recomandă în combaterea tuturor specilor de insecte. Poate fi utilizat în orice spaţii şi în prezenţa persoanelor sau animalelor.

169. Coopex WP (S.U.A )

Conţine permetarin şi este utilizat în combaterea tuturor specilor de insecte târâtoare.

170. Drione (S.U.A )

Conţine piretrine naturale sinergizante şi silico gel amorf. Se prezintă sub formă de pulbere de culoare albă.

171. K-othrine S.C 25 flow (Germania )

Conţine ca substanţă activă deltamethrin, 25g/l. Se foloseşte pentru combaterea gândacilor, ploşniţelor, furnicilor, puricilor, muştelor,tânţarilor,etc.

172. Sanivos 20 CE (Romania )

Conţine dichlorovos. Se livrează sub forma lichidă. Are culoarea coniacului şi miros puternic. Este un insecticid de şoc. Se foloseşte pentru combaterea gândacilor instalatori şi de bucătarie. Se recomandă a se aplica numai în spaţii închise. Dezinsecţia se repetă la 14 zile.

3.3.3. Produse utilizate pentru realizarea deratizărilor.

173. Pentru distrugerea rozatoarelor se utilizează numeroase produse comerciale, în general reprezentate de substanţe chimice, desemnate cu termenul de rodencide.

3.3.3.1. Derivati cumarinici.

174. Majoritatea rodencidelor au în compoziţia lor derivaţi cumarinici şi poartă diferite denumiri comerciale. Cel mai cunoscut raticid pe baza de cumarină este Warfarina, ce se găseşte în compoziţia multor produse comerciale cum ar fi: Compus 42, Broumolin, Rodina, Warfarat, Actosin, Horatin, Zoocumarina, Cumafen, Ratitox, Delicia, Coumafene, Coumafuril, Rozitox, Coumaton, Contofit, Rastop, etc.

175. Aceste produse se prezintă sub formă de concentrate uleioase sau sub formă de pulberi cristaline de culoare albă, cenuşie sau uşor gălbuie, insolubile în apă, alcool sau acetonă, solubile în soluţii alcaline sau solvenţi organici. Sunt compuşi chimici a căror stabilitate se menţine câţiva ani. Se folosesc în deratizări sub formă de momeli sau pentru prăfuiri.

176. Derivaţii cumarinici au acţiune cumulativă şi nu crează rezistenţă, nu au gust sau miros neplăcut. Acţionează asupra vaselor de sânge, mai ales asupra capilarelor, determinând hemoragii, prin efectul lor anticoagulant. Nu se absorb prin piele şi nu provoacă alergii.

3.3.3.2. Derivaţi pe bază de alfanaftiluree

177. Alfanaftilureea este un compus sintetic şi se găseşte în compoziţia chimică a multor rodencide cum ar fi: Naftiltiocarbamida, Antu, Ant, Antan, Anturat, Mouritanil, Antirax, Deratan, Deratox 20, etc.

Produsul tehnic conţine 80-90% substanţă activă şi se prezintă ca o pulbere cenuşie, cenuşie-brună sau cenuşie-violetă, cu gust amar, miros slab de fecale, solubilă în apă, nehigroscopică. Manifestă acţiune toxică selectivă, mai ales pentru şobolanul cenuşiu. Asupra şoarecelui de casă şi de câmp nu are acţiune toxică letală.

178. In multe ţări ale lumii aceste produse au fost scoase din uz deoarece s-a demonstrat că naftilamina este cancerigenă.

3.3.3.3. Derivaţi ai fosforului.

179. Pentru combaterea şoarecilor şi şobolanilor, dintre derivaţii fosforului se folosesc mai frecvent: fosfura de zinc şi pasta fosforată.

Fosfura de zinc se prezintă sub formă de pulbere cenuşie închis, conţine 15-18% fosfor activ şi 70-80% zinc. In contact cu umezeala, aerul şi bioxidul de carbon, fosfura de zinc se descompune şi işi pierde în scurt timp toxicitatea. Principalele produse comerciale pe baza de fosfura de zinc sunt: Arvalin, Zintan, Hydro, Rodox, Avanarins, Arrex E, Mausex, Detia, Zincofid.

180. Pasta de fosfor (Rodol). Este un amestec de fosfor alb şi glicerină, cu adaos de grăsimi, care o protejează de oxidare şi îi uşurează absorbţia ca atare în sânge. Se prezintă sub formă de pastă, colorată în albastru, negru sau verde de anilină, cu miros de usturoi, foarte apreciat de rozatoare. Se absoarbe prin pielea intactă.

3.3.3.4. Produse pe baza de thaliu.

181. Thaliul este apreciat ca un bun rodenticid, cel mai frecvent sub formă de acetat sau sulfat de thaliu. Principalele produse comerciale, cu efect rodenticid, care conţin în componenţa lor compuşi pe bază de thaliu sunt: Suruk, Ramor, Soril, Zelio, etc.

3.3.3.5. Rodenticide pe bază de ceapă de mare.

182. Principalele produse comerciale utilizate în combaterea şoarecilor şi şobolanilor, ce conţin ceapă de mare, sunt reprezentate de: Squillred, Rasaill, Raxon. Efectul toxic se datorează glicozidului scilirozida, foarte toxic pentru rozătoare şi mai putin toxic pentru animalele de fermă, netoxic pentru păsări.

183. Acţionează prin paralizia diafragmei şi prin blocaj atrioventricular. Nu se cumulează în organism.

3.3.3.6. Alte rodenticide.

184. Castrix (Crimidin, N-49) este un derivat pirimidinic foarte toxic pentru şoarecele de câmp şi şobolan. Produsul selenic se prezintă sub formă de ceară brună. Este insolubil în apă, solubil în acizi diluaţi şi solvenţi organici. Momelele se obţin prin impregnarea boabelor de grâu cu 0,1% substanţă activă. Nu se cumulează în sol. Acţiunea toxică apare la câteva minute după ingerare.

3.4. Depozitarea.

185. Majoritatea produselor utilizate pentru realizarea decontaminărilor, dezinsecţiilor şi deratizărilor manifestă un grad mai redus sau mai mare de toxicitate pentru om sau alte specii de animale existente în exploataţiile agro-zootehnice, de aceea depozitarea lor trebuie facută în spaţii special destinate acestui scop, care să ofere anumite condiţii de temperatură, uscăciune şi ventilaţie. In spaţiile destinate depozitării este necesar să nu existe mari variaţii de temperatură, temperatura optimă fiind cea cuprinsa între +4⁰C şi +24⁰C.

186. De asemenea, în spaţiile de depozitare, substanţele trebuie ferite de acţiunea directă a luminii sau a razelor solare şi amplasate la o anumită distanţă de sursele de încălzire. Toate decontaminantele, dezinsectizantele şi deratizantele se conservă în recipienţii originali, închise ermetic şi cu etichetele originale. In spaţiile de depozitare este intezis accesul copiilor şi a persoanelor neautorizate, iar pe uşa spaţiului de depozitare se vor fixa tabliţe de avertizare „pericol de moarte”, „pericol de otrăvire”, etc. Spaţiul de depozitare trebuie să posede uşi metalice, gratii la ferestre, uşile asigurate permanent prin încuietori speciale şi sigilate, iar cheile se păstrează numai de către responsabilul desemnat de beneficiar, care va ţine o evidenţă strictă a consumurilor. Depozitarea substanţelor toxice, intra sub incidenţa decretului 466/1979.

3.5 Aplicarea produselor utilizate şi protecţia apelor şi solului

187. In exploataţiile agro-zootehnice poluarea solului şi a apelor este consecinţa nerespectării prevederilor legale privind amplasarea, organizarea şi administrarea acestora de către proprietari. In cazul exploataţiilor agro-zootehnice sursele pricipale de poluare a apelor şi solului sunt reprezentate de apele reziduale în care se acumulează, pe lângă microorganisme patogene, numeroase substanţe chimice cu efect toxic.

188. Având in vedere cele prezentate anterior, rezultă că trebuie acordată o importanţă deosebită colectării, evacuării şi tratării apelor reziduale înaintea deversării lor în receptori sau înaintea folosirii lor ca fertilizant. În acest sens, conform actelor nomative, medicilor veterinari le revine sarcina de a supraveghea permanent modul de epurare a apelor reziduale din unităţiile zootehnice şi de a analiza folosirea lor ca fertilizant. De asemenea, ei dispun măsurile care se impun pentru inactivarea dejecţiilor, purinului, secreţiilor şi excreţiilor provenite de la animalele existente în fermele zootehnice, din abatoare sau lăptarii.

189. Avizarea folosirii dejecţiilor se face numai după trecerea perioadei de stocare necesară, în funcţie de tipul de fermentaţie la care au fost supuse (fermentare aerobă, anaerobă sau mixtă) şi după realizarea parametrilor de depoluare şi neutralizare prevazuţi în tehnologia staţiilor de epurare.

190. In vederea evitării poluării solului şi apelor cu substanţe toxice prin activitaţile desfăşurate în cadrul exploataţiilor agro-zootehnice este necesar ca:

- depozitarea şi folosirea substanţelor chimice cu efect decontaminant, dezinfectant sau deratizant să se facă în condiţiile prevăzute de lege;

- beneficiarul să numească un responsabil pentru fiecare obiectiv al exploataţiei care să cunoască măsurile care se impun a fi respectate cu ocazia efectuării acestor acţiuni;

- toate exploatţtiile agro-zootehnice să dispună de instalaţiile necesare (sisteme de scurgere, sisteme de colectare şi transport a apelor uzate, staţii de epurare, locuri speciale de colectare, tehnologii de neutralizare a substanţelor chimice, etc), menite să impiedice poluarea solului sau a apelor de suprafaţă.

3.6. Regimul utilajelor tehnologice

191. Pentru aplicarea soluţiilor de dezinfecţie şi de desinsecţie în spaţii productive şi auxiliare dintr-o exploataţie agro-zootehnică se folosesc aparate şi maşini speciale. Indiferent de tipul lor, de parametrii procesului sau de principiul de lucru, aceste utilaje sunt alcătuite din: rezervoare de soluţie; sistem de creare a presiunii, cu aparatura aferentă de reglare şi protecţie; conducte; dispozitive de pulverizare.

192. Substanţele de dezinfecţie şi de dezinsecţie sunt în general corozive; se impune de aceea ca la aceste utilaje toate componentele care vin in contact cu soluţiile să fie rezistente la coroziune.

193. Neîndeplinirea acestei cerinţe duce nu numai la uzura prematură a utilajului, până la scoaterea lui din funcţiune, ci şi la înrăutăţirea calităţii lucrării.

Aparatele de dezinfecţie si dezinsecţie :

194. Aparatele purtate de om au rezervoare de capacitate mică. Rezervoarele sunt fie închise, de presiune, fie sunt rezervoare deschise, comunicând cu atmosfera. Pompele pentru crearea presiunii sunt acţionate manual; la unele tipuri presiunea este creată în prealabil, la altele pompa este acţionată în timpul lucrului. In anumite cazuri, pentru aplicarea dezinsecţiei sau dezinfecţiei în spaţii auxiliare pot fi folosite aparate purtate de om şi acţionate de la un motor mic cu ardere internă, destinate de fapt lucrărilor în horticultură. Toate aceste aparate lucrează la presiuni mici, de 4-5 bar, şi debite mici.

195. Se recomandă dispozitivele de pulverizare cu reglarea jetului, în aşa fel încât să se obţină lungimi diferite şi respectiv diametre diferite ale suprafeţei de contact cu pereţii încăperii. Spălarea aparatelor după întrebuinţare este obligatorie; trebuie respectate aceleaşi reguli de precauţie ca şi la aplicarea substanţelor chimice de protecţia plantelor.

Utilaje ecologice pentru distrugerea muştelor :

196. O alternativă la dezinsecţia cu substanţe chimice este oferită de aparatele cu impulsuri electrice de înaltă tensiune. Insectele atrase de o lampă din cutia aparatului ating grătarul cu sârmele aflate sub impulsuri de tensiune mare. Energia descărcării electrice este mare şi nu este suportată de insecta, care are masa foarte mică. Generatorul de impulsuri electrice este asemănător cu cel de la gardurile electrice pentru păşune.

Utilaje pentru spălare şi dezinfecţie în adăposturi de animale :

197. Aceste utilaje sunt folosite după depopulare şi înainte de o nouă populare şi au în alcătuire aceleaşi componente ca şi aparatele dezinfecţie, dar se deosebesc prin următoarele caracteristici: presiuni mai mari şi debite mai mari. Toate aceste maşini au pompele acţionate de electromotoare.

198. Lucrarea executată de utilajele cu presiuni de lucru de 15-25 bar, însoţite de debite mari, permite îndepartarea dejecţiilor şi a murdăriei de pe pereţii boxelor, ai bateriilor, ai altor utilaje fixe din adăpost, precum şi de pe pardoseala, cu sau fără grătare, precum şi antrenarea ca apă reziduală spre canale şi fose de colectare. Aceleaşi utilaje pot servi şi la dezinfecţie, prin aplicarea unor debite relativ mari de soluţie cu concentraţie mai mică.

199. Utilajele de spălare cu presiuni foarte mari de 80-150 bar, cu jeturi cu debite relativ mici, sunt recomandabile în special pentru curăţirea după depopulare a utilajelor fixe din adăposturile de animale, mai ales când suprafeţele prezintă multe muchii şi şanţuri care acumulează murdaria şi când crusta de murdărie formată este mai compactă şi mai greu de dislocat şi îndepărtat. Aceste utilaje cu jet puternic, cu presiune foarte mare, nu se pretează la aplicarea soluţiilor de dezinfecţie.

Mijloacele tehnice pentru spălarea şi dezinfecţia instalaţiilor de muls :

200. Toate instalaţiile de muls sunt prevăzute cu echipamente de spălare şi dezinfecţie pe traseul laptelui, după încheierea mulsului tuturor vacilor. Dezinfecţia maşinii de muls după fiecare vacă constituie excepţii şi se practică doar la unele instalaţii de muls cu cărucioare şi la roboţii de muls; ambele situaţii nu sunt întâlnite în exploataţiile din ţara.

201. Echipamentele de spălare şi dezinfecţie după muls asigură grade diferite de mecanizare şi automatizare:

- La instalaţiile de muls cu bidon, instalaţia de spălare şi dezinfecţie permite spălarea şi dezinfecţia în circuit închis a următoarelor componente ale maşinii de muls: manşon de muls, colector de lapte, furtune scurte şi furtunul lung de lapte. Bidonul de lapte şi vasele mai mari de colectare a laptelui muls sunt spălate şi dezinfectate manual.

- La instalaţiile de muls cu conducta de lapte, în adăpost sau la platformă, circuitul apei sau al soluţiei este: manşon de muls, colector de lapte, furtune scurte şi furtun lung de lapte, conducta de lapte, sistemul de transfer. Se spală cu apă rece, apoi cu apă caldă la circa 40 °C, apoi este recirculată soluţia de dezinfecţie. La unele instalaţii moderne apa caldă are temperatura de 85 °C, fără a afecta starea pieselor cu care vine in contact. Urmează spălarea cu apă rece, scopul principal fiind acum îndepărtarea soluţiei dezinfectante. Aceasta fază este de importanţă deosebită, căci în laptele de la mulsul următor nu este permis să fie nici un fel de urmă de dezinfectant.

202. Programul de spălare şi dezinfecţie al instalaţiei de muls poate fi pus în aplicare prin comenzi manuale, sau poate fi comandat automat. Sistemele automate cu program asigură nu numai declanşarea fazelor lucrării de spălare şi dezinfecţie şi durata acestora, ci şi reglarea temperaturii şi pregătirea soluţiilor dezinfectante.

203. La multe sisteme de spălare şi dezinfecţie, soluţia dezinfectantă este recuperată şi poate fi reutilizată de mai multe ori. Substanţele dezinfectante sunt speciale pentru instalaţii de muls şi nu pot fi substituite în nici un caz cu detergenţi sau cu dezinfectanţi pentru alte scopuri. Ele trebuie să îndeplinească o serie de cerinţe atât din punct de vedere al asigurării igienei laptelui, cât şi din punctul de vedere al instalaţiei: să aibă acţiune bactericidă, să aibă bune însuşiri de detergent, să nu fie toxice, să nu influenţeze însuşirile organoleptice ale laptelui, să se îndepărteze uşor cu apa, să nu atace piesele instalaţiei de muls.

204. Când soluţia de dezinfecţie nu mai este folosită, nu este permis ca ea să ajungă, împreună cu alte ape reziduale, în zone unde poate polua solul şi apa freatică.

Utilaje pentru spălarea ugerului înainte de muls :

205. La unele instalaţii de muls la platforma sunt prevăzute furtune cu duş, manevrate de mulgător, cu apă caldă pentru spălarea ugerului înainte de ataşarea paharelor de muls.

Mijloace tehnice pentru dezinfecţia ugerului după muls :

206. In afara de dispozitivele speciale sub forma de palnie, manevrate de mulgator, exista la unele instalaţii sisteme cu duze de pulverizare amplasate pe podea in culoarul de iesire de la platforma de muls, si care sunt puse automat in functiune la trecerea animalului.

IV DEŞEURI ŞI RESTURI PROVENITE DE LA EXPLOATAŢIILE AGRO-ZOOTEHNICE

În exploataţiile agro-zootehnice, pe lângă deşeurile cu valoare fertilizantă - gunoi de grajd, djecţii lichide şi fluide (prezentate în vol 1 cap. 10), pot rezulta şi alte deşeuri şi resturi, care netratate corespunzător pot deveni agenţi de poluare ai solului, apei şi aerului.

În această categorie sunt incluse diferite excreţii lichide şi solide rezultate, de exemplu, de la mulsul animalelor, de la locurile de sacrificare ale acestora, ape uzate de la lucrările de igenizare a adăposturilor etc. Ele trebuie gestionate cu foarte mare atenţie pentru a evita poluarea apei şi solului de către unele substanţe periculoase sau toxice pe care le conţin (agenţi patogeni, metale grele, detergenţi, substanţe chimice folosite la dezinsecţie şi dezinfecţie, etc.).

207. Aceste tipuri de deşeuri trebuie tratate în staţii de epurare iar după realizarea parametrilor de depoluare şi neutralizare prevăzuţi, folosite după caz ca materiale fertilizante sau depozitate ca deşeuri conform normelor în vigoare.

208. Toate unităţile agro-zootehnice mari trebuie să dispună de instalaţiile aferente pentru executarea operaţiilor de decontaminare şi neutralizare a deşeurilor şi resturilor provenite din exploataţiile agro-zootehnice (sisteme de scurgere, colectare şi transport, staţii de epurare, locuri de depozitare).

209. Evacuarea apelor uzate în reţeaua de canale de desecare sau, după caz, de irigaţii, ori pe terenurile agricole se va face numai în condiţiile realizării unei epurări corespunzătoare.

210. Un tratament deosebit trebuie acordat animalelor decedate în fermă şi a animalelor de fermă care au murit în cursul tranzitului. Carcasele acestora nu pot fi depozitate la întâmplare, deoarece consituie focare de răspândire a unor boli şi surse de poluare a apelor de suprafaţă şi subterane.

211. Orice posesor de animale trebuie să raporteze moartea unui animal medicului veterinar, care, în urma examinării, va recomanda procedura cea mai adecvată de depozitare sau tratare pentru situaţia semnalată. Tratarea acestor tipuri de deşeuri se face în unităţi specializate, aprobate de Agenţia Naţională Sanitară Veterinară

212. Autoritatea competentă poate să decidă înlăturarea cadavrelor cu grad ridicat de risc, prin procedura arderii în crematoriu sau a îngropării, în cazul în care:

a) există un pericol de propagare a riscurilor legate de sănătate în timpul transportului;

b) există suspiciunea că agenţii patogeni ar putea rezista tratamentelor aplicate în unităţile de prelucrare a deşeurilor de acest tip;

c) carcasele animalelor în cauză provin din locuri la care accesul se realizează dificil,

d) cantitatea şi distanţa care trebuie acoperită nu justifică măsura colectării acestui tip de deşeuri.

213. Îngroparea carcaselor de animale decedate trebuie să se efectueze la o adâncime suficientă (cel puţin 1 m), pentru a preveni dezgroparea lor de către animale sau păsări carnivore şi, de asemenea, pentru a preveni poluarea aerului cu mirosuri dezagreabile precum şi poluarea surselor de apă. Înainte de a fi îngropate trebuie stropite cu un dezinfectant corespunzător. Carcasele provenite de la animale bolnave trebuie îngropate întregi (cu piele sau blană şi cu toate organele interne).

214. La alegerea locului de îngropare se va avea în vedere ca acesta să fie situat la cel puţin 500 m de vatra localităţii şi la cel puţin 250 m de fântâni, foraje sau izvoare din care se extrage apă potabilă pentru oameni şi animale. De asemenea, fundul gropii trebuie să fie uscat, respectiv să nu fie acoperit de un strat de apă.

215. Nu este permisă aruncarea animalelor moarte la platforma de gunoi, la platforma de compostare sau în între ruine.

216. Aceleaşi recomandări se aplică şi pentru păsările de fermă moarte.

V Deşeuri şi ape uzate de la sectorul de prelucrare a produselor agricole şi zootehnice

Apele uzate şi deşeurile provenite din sectorul de prelucrare a produselor agricole şi zootehnice au, de regulă, o încărcătură mare şi foarte specifcă de substanţe potenţial poluante, în principal de origine organică - hidraţi de carbon (zahăr, amidon), grăsimi, proteine, etc. Pot prezenta, de asemenea, o încărcătură semnificativă de agenţi patogeni, în special cele provenite din sectorul de prelucrare a produselor zootehnice.

217. Apele uzate, provenite din sectoarele menţionate mai sus, nu se deversează direct în apele de suprafaţă sau în reţeaua de canale pentru irigaţii sau drenaj, deoarece au un efect poluant rapid şi intens mai ales datorită consumului biochimic de oxigen foarte ridicat. Conform legii, toate unităţile de prelucrare a produselor vegetale (fabrici de zahăr, fabrici de conseve de legume, de sucuri de fructe, de ulei, etc) şi animale (abatoare, fabrici de mezeluri şi conseve de carne, fabrici de prelucrare a laptelui, etc.) trebuie prevăzute încă din faza de proiectare cu staţii de tratare a apelor uzate şi cu tehnologii specifice fiecărui tip de unitate.

218. Respectarea tehnologiilor de epurare şi întreţinerea corespunzătoare a staţiilor de tratare a apelor uzate sunt măsuri de natură să conducă la obţinerea unor ape purificate care pot fi deversate în continuare în sistemul de canalizare sau pot fi folosite, dacă sunt corespunzătoare calitativ, la irigarea culturilor vegetale.

219. Nămolurile de la staţiile de epurare pot fi folosite, după compostare, la fertilizarea culturilor vegetale, dacă nu există alte restricţii privind utilizarea lor (de ex. o încărcătură de metale grele sau de alte substanţe periculoase peste limita maximă admisibilă). Administrarea acestrora trebuie făcută numai după analizarea lor de către laboratoarele de specialitate.

220. Alte deşeuri provenite de la unităţi de prelucrare a produselor zootehnice, trebuie prelucrate, conform legii, în unităţi specializate, aprobate de Agenţia Naţională Sanitară Veterinară. Prin prelucrare se pot obţine produse pentru hrana animalelor de casă şi pentru peşti sau diferite produse tehnice ori farmaceutice.

221. Autoritatea sanitară veterinară centrală, în situaţii excepţionale şi sub supravegherea veterinară efectuată de autorităţile competente, poate autoriza utilizarea deşeurilor de origine animală în scopuri ştiinţifice.

222. Deşeurile care nu sunt potrivite pentru prelucrare, se înlătură prin incinerare sau prin îngropare într-un sol corespunzător, în scopul prevenirii contaminării cursurilor de apă sau a poluării mediului.

VI Produse petroliere

Fermele agricole moderne, atât cele vegetale cât şi cele agro-zootehnice, presupun multe operaţii mecanizate pentru lucrările solului, întreţinerea culturilor, creşterea animalelor, procesarea produselor, transport, etc. Obiectivul principal al acestora este eficientizarea lucrărilor şi diminuarea efortului fizic al personalului din fermă. Printre sursele de energie folosite pentru derularea operaţiunilor mecanizate, cea mai importantă este constituită din produse petroliere (în principal motorină şi benzine). Acestora li se adaugă uleiuri minerale, de aceeaşi provenienţă, folosite pentru întreţinerea (lubrifierea) diferitelor mecanisme. Toate aceste produse, dacă nu sunt gestionate cu responsabilitate, pot produce fenomene grave de poluare atât în sol cât şi în mediul acvatic. Următoarele recomandări de bune practici agricole sunt de natură să prevină sau să reducă asemenea efecte negative.

223. Rezervoarele de produse petroliere se recomandă să fie amplasate la suprafaţă, într-un loc accesibil pentru maşinile care fac alimentarea, situat departe de surse de apă şi mai ales de drenuri de apă îngropate în sol sau poziţionate la suprafaţă.

224. Nu se recomandă îngroparea rezervoarelor dacă există riscul de scurgeri care ar putea polua apa freatică sau dacă solul prezintă însuşiri care favorizează coroziunea.

225. În locul de amplasare a rezervorului trebuie luate măsuri speciale de prevenire a incendiilor.

226. Arealul de depozitare trebuie prevăzut cu materiale absorbante pentru a reţine eventualele împrăştieri produse în timpul alimentării. Trebuie evitat ca rezervoarele maşinilor să fie supraîncărcate.

227. Rezervoarele se verifică regulat şi se repară dacă se constată scurgeri.

228. Rezervoarele mobile (cisternele) se folosesc cu precauţie, în special atunci când se alimentează pompele de irigare amplasate în vecinătatea cursurilor de apă.

229. Starea tehnică a utilajelor, în special a motarelor, conductelor şi racordurilor, trebuie verificată periodic pentru a reduce la minim scurgerile de carburanţi.

230. Intervenţiile tehnice la sistemul de alimentare cu combustibil efectuate în câmp, ca de exemplu înlocuirea filtrului de combustibil sau a unui furtun ş.a., sunt operaţii în cursul cărora se pot produce scurgeri de combustibil pe sol. Trebuie luate măsuri pentru limitarea acestor pierderi.

231. În România, cea mai gravă cale de poluare cu motorina care ajunge în sol este provocată de sistemul tehnic de eliminare a aerului din sistemul de alimentare cu combustibil al motoarelor de tractor. La tractoarele care sunt de mai multe decenii în dotarea agriculturii româneşti este prevăzut, din fabricaţie, un sistem cu bule de aer pentru pomparea în exterior a motorinei, cu deversarea ei pe sol fără posibilităţi de recuperare. Este recomandat ca această operaţie să fie efectuată pe cât posibil în locuri special amenajate, de preferinţă asfaltate.

232. Când se produc pierderi apreciabile de produse petroliere, prima măsură este aceea de de a reduce riscul de incendiu şi de a preveni pătrunderea acestora în canalizare, cursuri de apă sau în apa subterană. Următorul pas este acela de a înlătura cât mai mult posibil din materialul împrăştiat, astfel încât cantitatea rămasă să poată fi descompusă de microorganisme sau să se volatilizeze. Materialul recuperat se depozitează în locuri destinate unor deşeuri speciale sau se tratează.

233. În situaţia în care produse peroliere uşoare, cum sunt motorina sau păcura, au pătruns sub stratul de suprafaţă al solului, dar au fost reţinute în subsol sau în apa freatică, se poate executa un foraj pentru drenarea acestor produse, care ulterior sunt pompate afară. Forajul nu trebuie să străbată mai adânc de stratul în care sunt reţinute produsele respective. Nu se foloseşte apă sau detergent pentru spălarea acestor produse şi, de asemenea, nu li se dă foc la suprafaţă solului.

234. Produsele petroliere grele (uleiuri minerale cu densitate mai mare) rămân la suprafaţa solului în cazul împrăştirii. Ele trebuie lăsate să se solidifice, apoi se răzuiesc având grijă să fie îndepărtate cu cât mai puţin sol. Materialul rezultat trebuie depozitat în locuri autorizate pentru asemenea deşeuri şi supus tratamentelor de bioamendare.

235. Următoarea etapă de remediere a solului constă în crearea unor condiţii favorabile pentru ca resturile de reziduuri rămase în sol să fie descompuse de microorganisme, respectiv un pH peste 7, o temperatură corespunzătoare şi un conţinut adecvat de apă, oxigen şi elemente nutritive. Descompunerea este favorizată de lucrarea suprficială a solului şi de fertilizarea minerală cu azot şi fosfor, măsuri care asigură microorganismelor mai mult oxigen şi nutrienţi. Pe solul contaminat cu produse petroliere nu se aplică îngrăşăminte organice, deoarece acestea măresc cerinţa de oxigen a microorganismelor, afectînd plantele cultivate.

236. Recuperearea completă a terenurilor poluate cu produse petroliere poate dura 2ani în cazul celor cu textură grosieră şi până la 5 ani în cazul celor cu textură fină, în funcţie de tipul de sol şi metoda de remediere folosită.